Contabilitatea decontărilor cu terții în unitățile de cazare

Contabilitatea decontarilor cu tertii(furnizorii si clientii)in unitatile de cazare

Hotelul este unitatea comerciala de cazare omologata care ofera camere sau apartamente mobi-late pentru a fi inchiriate, fie unei clientele de sejur (saptamanal sau lunar) – oricum o inchiriere care excepteza propriul domiciliu. El poate fi explorat pe tot parcursul anului, sau numai de-a lungul unuia sau mai multor sezoane anuale

Activitatea de cazare hoteliera se desfasoara prin intermediul unor unitati operative specifice.

Dupa importanta lor, acestea pot fi:

- unitati principale: hoteluri, moteluri, hanuri turistice, cabane turistice, etc.;

- unitati complementare: popasuri turistice, sate de vacanta, camere la cetateni, etc.

Profilul unitatilor determina folosirea unor documente specifice, mai ales in ceea ce priveste vanzarea, iar in functie de informatiile continute de documentele de vanzare se alege metoda de contabilizare a stocurilor si operatiilor cu marfuri.

Astfel, daca documentele de vanzare contin date cantitativ-valorice se poate utiliza “metoda inventarului permanent la cost de achizitie”, iar daca documentele de vanzare contin date global-valorice este indicata “metoda inventarului permanent la pret de vanzare” sau “metoda inventarului intermitent”.

Definirea ,continutul si structura decontarilor cu tertii

Pentru realizarea obiectivului de activitate,intreprinderile intra in relatii economice diverse,relatii din care se nasc pe de-o parte drepturi (creante)si pe de alta parte obligatii (datorii).

Este vorba despre creante si obligatii cu termene de decontare (de stingere,scurte).

In aceasta categorie nu sunt cuprinse ,datoriile si creantele ce reies din primirea sau acordarea de imprumuturi.

Avand in vedere marea diversitate a relatiilor unor firme,cu terte persoane fizice sau juridice,se retin urmatoarele tipuri de decontari cu tertii:

- relatii comerciale cu furnizorii

- relatii cu clientii

- relatiile firmei cu bugetele statului

- relatiile firmei cu salariatii sai

Definitie:

Persoanele fizice si juridice fata de care intreprinderea are obligatii banesti ,sunt denumite in contabilitate Creditor.

Creditorul = reprezinta persoana care in cadrul unui raport patrimonial a avansat cu o valoare economica si urmeaza sa primeasca un echivalent valoric sau o contraprestatie.

Pe de alta parte, persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valuare avansata ,urmand sa dea echivalentul corespunzator,poarta denumirea in contabilitatea de Debitori.

Definirea notiunilor de furnizori si clienti

Furnizorii sunt persoane juridice sau fizice, carora unitatile patrimoniale le sunt datoare cu valori pentru materialele, marfurile sau serviciile de care au beneficiat de la acele persoane si pentru care plata se face ulterior.

Datoriile fata de furnizori sunt datorii din exploatare, ce apar ca urmare a operatiilor de aprovizionare a unitatilor patrimoniale cu cele necesare în vederea desfasurarii în bune conditii a activitatii lor.

Obligatiile unitatilor patrimoniale fata de furnizorii lor se ridica la nivelul valorii bunurilor, lucrarilor si serviciilor primite, inclusiv cota de T.V.A. aferenta. În situatia în care furnizorul acorda reduceri comerciale, valoarea de înregistrare a obligatiei este la nivelul pretului comercial plus cota de T.V.A. aferenta. Cu alte cuvinte, valoarea de înscriere a datoriei intrate în patrimoniu este valoarea ei nominala de rambursare.

Factura este documentul de baza utilizat pentru consemnarea transferului de proprietate sau a realizarii lucrarilor sau serviciilor.

Datoriile în devize se înregistreaza în lei la cursul de schimb în vigoare la data efectuarii tranzactiei. Diferentele de curs valutar între data înregistrarii datoriei si cea a platii se înregistreaza ca si cheltuieli sau minusuri financiare, dupa cum diferentele de curs valutar sunt nefavorabile sau favorabile.