Deprimante Motorii Centrale

Deprimantele motorii centrale

Substantele deprimante motorii centrale actioneaza asupra formatiunilor ce comanda, coordoneaza sau integreaza activitatea motorie.

Le cuprind medicamente antiepileptice, antiparkinsoniene si miorelaxante.

Medicamentele antiepileptice sunt substante anticonvulsivante capabile in doze terapeutice sa impiedice specific crizele de epilepsie.

Ele pot fi active si fata de alte tipuri de convulsii: convulsii febrile, meninigita.

Antiepilepticele actioneaza simptomatic, nu trateaza.ele impidica descarcarea neuronilor patologici din focarul epileptogen si difuzarea excitatiei in afara acestuia. Tratamentul antiepileptic este necesar cand crizele sunt frecvente. Schema de tratament si posologia trebuie individualizate pentru a se obtine o eficacitate maxima cu reactii adverse cat nai mici.

Se recomanda administrarea initiala a unui singur medicament incepand cu o doza mica care se creste progresiv pana la realizarea efectului dorit, adica suprimarea completa a crizelor sau rarirea si reducerea intensitatilor lor compatibil cu o viata normala.

La nevoie se asociaza 2-3 substante active si reducerea dozelor sau suprimarea unui medicament trebuie facuta treptat pentru ca exista pericolul declansarii starii de rau epileptic. Necesitatea administrarii indelungate determina risc de reactii adverse serioase;anemie, leucopenie, osteoporoza, necroza hepatica, osteomalacie, disfunctie ireversibila a cerebelului, tulburari mintale.

Utilizarea in timpul sarcinii impune prudenta datorita riscului aparitiei de efecte teratogene. Desi epilepsia poate dauna fatului, tratamentul se continua si in timpul sarcinii, dozele trebuie sa fie minime eficace.

In crizele majore sunt eficace fenitoina, fenobarbitalul, primidona si carbamazepina .

In crizele minore sunt eficace acidul valproic si etosucsimida.

Fenitoina si alte hidantoine antiepileptice au actiune antiepileptice datorita blocarii canalelor de sodiu si diminuarea permeabilitatii membranare pentru ionii de calciu. Efectele nedorite sunt relativ frecvente:grata, voma, eruptii cutanate, hiperplazii gingivale. Folosirea cronica poate da fenomene de hipovitaminoza datorita cresterii metabolizarii vitaminelor prin inductie enzimatica.

Fenobarbitalul si primidona

Fenobarbitalul este un barbituric cu proprietati anticonvulsivante si antiepilepticeeficace in crizelemajore tipice, epilepsiile focale si alte forme. Uneori sunt eficace si in crizele minore. Reactii adverse: sedare suparatoare mai ales la inceputul tratamentului, in administrare prelungita da eruptii cutanate, alergie, oeteomalacie, accidente hemoragice la noi-nascuti.

Primidona este analog fenobarbitalului, este eficace in toate formele de epilepsie cu exceptia crizelor minore. Reactiile adverse, contraindicatiile si interactiunile medicamentoase sunt aceleasi ca la fenobarbital.

Carbamazepina blocheaza canalele sodiului, poate fi eficace si in nevralgii de trigemen. Reactii adverse: somnolenta, deprimare psihomotorie, potentarea actiunii bauturilor alcoolice, iritatie gastrica, tulburari de vedere, hipovitaminoza D si K. Nu trebuie folosit in primele trei luni de sarcina.

Acidul valproic actiunea se datoreaza blocarii canalelor de sodiu, se foloseste in tratamentul bolnavilor care au crize minore si majore. Reactii adverse: poate provoca greata, voma, crestere ponderala, afectare hepatica, epigastralgii. Se impune prudenta si doze mici in sarcina in special in primul trimestru. Potentiaza efectele neurolepticelor si antidepresivelor, creste riscul sangerarilor.