Implicațiile biologice ale ceriului

Ceriul

58

Ce

140,116(1)

- Numar atomic 58

- Masa atomica 140,116

- Densitatea la 273 K 6,78 g/cm3

- Volum atomic 20,67 cm3/mol

- Grupa seria lantanoidelor

- Descoperit în 1803

- Starea de agregare solid la 298 K

- Punct de topire 1071,2 K

- Punct de fierbere 3743 K

- Consfiguratie electronica [Xe]4f26s2

- Structura centrat cubic

- Culoare alb-argintiu

- Izotopi 4

- Este maleabil si se oxideaza imediat la temperatura camerei, în special în aer umed.

- Cu exceptia europiului, ceriul este cel mai reactiv din metalele rare din scoarta pamântului.

- Se descompune usor în apa rece si repede în apa calda.

- Solutiile alcaline si acizii diluati si concentrati ataca metalul foarte repede.

- Metalul pur se aprinde daca este zgâriat cu un cutit.

- Se gaseste în minerale precum monazita [CeLaThNdY(PO4)], alanita (CaCeLaY)2(AlFe)3(SiO4)(OH).

- A fost descoperit de Wilhelm von Hisinger, Jöns Jacob Berzelius, Martin Klaproth in Germania in anul 1803.

- A fost izolat dintr-un minereu dintr-o mina de fier din Germania.

- A fost numit dupa asteroidul Ceres, care a fost descoperit în 1801, cu 2 ani înaintea elementului.

Utilizarile ceriului

- Este folosit ca aliaj pentru confectionarea brichetelor.

- Oxidul este un important constituent al mantelor de gaz incandescent si catalizator pentru cuptoare care se curata singure. Este aplicat pe peretii cuptoarelor pentru a preveni colectarea reziduurilor provenite de la mâncare.

- Sulfatul este folosit ca un agent oxidant volumetric în analiza cantitativa.

- Este folosit în fabricarea sticlei, componet al ei, cât si ca agent decolorant.

- Oxidul este folosit la slefuirea sticlei.

- Folosit la iluminarea cu arc de carbon împreuna cu alte elemente rare, în special în industria cinematografiei.

- Este folosit ca si catalizator la rafinarea petrolului.

- Are aplicatii metalurgice si nucleare.

Efectele expunerii:

Riscul cel mai mare de expunere îndelungata apare în timpul procesului de obtinere a ceriului. Muncitorii expusi îsi dezvolta o sensibilitate deosebita la caldura, mâncarimi si leziuni ale pielii. Supradozele aplicate cobailor au avut ca efect chircitul, ataxia (pierderea coordonarii muschilor), respiratie greoaie, sedarea, hipotensiunea si moartea cauzata de colaps cardiovascular. Sarurile ceriului cresc rata de coagulare a sângelui.

Ceriul este considerat un metal rar. Aceste metale au o toxicitate medie pana la foarte ridicata. Simptomele intoxicarii sunt chircirea, ataxia, respiratia greoaie, mersul în vârful degetelor cu spatele arcuit si sedarea. Elementele rare au o toxicitate relativ scazuta în cazul în care expunerea se face prin ingerare. Cu toate acestea, calea intraperitoniala este mult mai toxica iar cea subcutanata este otravitoare pâna la o toxicitate moderata.

În lipsa protectiei stricte împotriva expunerii se poate produce granulom la nivelul pielii sau al plamânilor.

Efecte acute:

Inhalare: poate produce iritarea cailor respiratorii si a membranei mucoasei. Prafurile pot produce atacuri de astm si distrugerea partiala a tesutului plamanilor prin formarea granulomilor. În doze mari poate cauza chircirea, pierderea coordonarii muschilor, respiratie greoaie, sedarea, hipotensiunea si colapsul cardiovascular.

Ingerare: poate cauza iritarea gastrointestinala.