Femeia în China

Mao Zedong a proclamat faptul că ’’în China, femeile deţin jumătate din cer’’. Prin aceasta, Mao a vrut să spună că, dacă femeile ar fi tratate în mod egal cu bărbaţii, China ar putea să se dezvolte mult mai bine, valorificându-şi întreaga populaţie şi potenţialul forţei de muncă.

Femeia în dinastiile chineze – Confucianismul şi femeia

Rădăcinile adânci ale Chinei cu privire la discriminarea faţă de femei se află în tradiţiile sale străvechi confucianiste.

Sistemul confucianist (551-479 î. e. n.) a inclus noţiunea de ’’pietate filială’’ – femeia trebuie să se supună bărbatului, cetăţenii conducătorului şi cei tineri bătrânilor. Aşadar, o femeie trebuia să fie supusă în totalitate tatălui, soţului şi fiilor săi.

Prin conceptualizarea diferenţelor dintre bărbat şi femeie ca ’’yin’’ şi ’’yang’’, intelectualii chinezi percep dominaţia bărbatului asupra femeii nu ca pe o convenţie socială, ci ca pe ceva firesc.

Chiar şi acele femei care au avut o anumită influenţă în societate, precum discipolul confucianist Ban Zhao (45-116 e.n.), au încurajat această situaţie.

Căsătoria în timpul dinastiilor

În mod tradiţional în China, femeia era logodită de tânără. Soţul său era ales de către părinţii tinerei. Ţelul era să găsească un soţ cu bunăstare. De cele mai multe ori, femeia nu îşi întâlnea soţul înainte de căsătorie. Odată căsătoriţi, aceasta era trimisă să locuiască cu familia soţului. Trăind împreună, aceasta însemna să renunţe la protecţia şi grija familiei sale, să se supună soţului şi rudelor sale de gen masculin, iar apoi soacrei.

Unui bărbat îi era permis să aibă mai multe neveste. Acestea erau aranjate într-o ierarhie, ordinea fiind determinată de factori precum: naşterea de fii, frumuseţe şi cât de mult le îndrăgea soţul. Bărbatul putea divorţa pe motive de sterilitate şi gelozie, doar dacă femeia avea o familie la care să se întoarcă.

Viaţa femeii în China imperială

În cărţi precum ’’Clasicele’’ confucianiste sau ’’Cartea riturilor’’, importanţa separării fizice a lumii bărbatului de cea a femeii a fost evidenţiată pentru a se asigura că ’’yin’’ nu domină ’’yang’’.

Femeia era total dependentă de bărbat din cauza lipsei de proprietate şi a drepturilor de moştenire. Pe lângă treburile casnice, femeia trebuia să facă haine şi ceai.

La curtea imperială, când un împărat tânăr cucerea tronul, mama sa putea să exercite puterea până când acesta împlinea vârsta corespunzătoare. Cu toate acestea, bărbaţii au privit o femeie cu putere ca fiind total nefiresc.