Origene Exeget al Bisericii Primare

Argument

,,Unde Origen a fost bun,

nimeni nu e mai bun ca el;

unde a fost rău nimeni nu e

mai rău ca el’’

Gheorghe Scholarul

Am considerat că aceste cuvinte ale lui Gheorghe Scholarul argumenteză poate mai bine decât oricare altele, motivele care au stat la baza alegerii acestei teme.

Origene este de departe, cea mai controversată personalitate a Bisericii creştine din perioada primelor veacuri. Aclamat de unii ca cea mai mare lumină a Bisericii dupa Sfinţii Apostoli, hulit de alţii ca flagelul Ortodoxiei şi părintele tuturor ereticilor; el a văzut lumea împărţindu-se în două tabere, pentru sau împotriva lui. De cele două părţi în număr aproape egal, găsim şi eretici, dar şi sfinţi dascăli ai Bisericii, încât dacă s-ar lua în consideraţie majoritatea sufragiilor, hotărârea ar fi nesigură. Nici autoritatea adversarilor săi nu poate să-l condamne fără rezerve, nici însuşirile apărătorilor săi nu-l pot achita fără cercetare; şi poate că atitudinea cea mai justă şi cea mai înţeleaptă este o neutralitate binevoitoare, constând din admiraţie, milă, simpatie, recunoştintă şi discretă dezaprobare, pe care au avut-o faţă de el cei mai de seamă Părinţi ai Bisericii.

Origene a apărut ca un vifor teologic care a stârnit o uimire universală şi greu de definit. Succesiv sau simultan a fost acuzat de trădarea Bisericii, că a trădat creştinismul în favoarea platonismului, că a inventat arianismul şi e tatăl teologiei trinitariene, premergătorul monasticismului, trădător al eticii biblice, pe scurt repudiat ca un eretic, de cea mai mare parte din adversarii săi.

Origene trăieşte şi scrie într-o perioadă de prag esenţial în istoria spirituală a lumii: pragul dintre elenism şi Evul Mediu creştin. El s-a dovedit a fi un strălucit cunoscător al tradiţiei filosofice greceşti şi un mare trăitor creştin. A făcut opera magistrală de întemeietor al teologiei creştine sistematice şi al hermeneuticii biblice. A abordat toate problemele definitorii ale filosofiei din toate timpurile; Mai mult decât toate acestea , Origene a fost , este şi va fi un ,,punct de poticnire”, o ,,piatră de încercare “ pentru teologi şi metafizicieni deopotrivă.

I. Vita

Autorul Principiilor se naşte în 184/185 în Alexandria Egiptului din părinţi creştini, într-o familie care va mai avea şase copii. La Roma, domnea atunci Commodus, un persecutor al creştinilor de a căror putere spirituală se temea mult.

Copilăria lui Origene este puternic marcată atât de atmosfera de profundă spiritualitate creştină din familia lui Leonida (tatăl), cât şi de tensiunile provocate de prigoana puterii seculare, deseori urmată de martiriul creştinilor. Tatăl, Leonida, este primul dascăl în lectura şi analiza textelor biblice, precum şi în cel al filosofiei greceşti, Încă din copilărie, Origene vădeşte înclinaţii pentru depăşirea lecturii strict literale a Scripturii şi pentru căutarea sensului mai adânc, chiar dacă Leonida îl mustră deseori pentru pornirea de a cerceta probleme nepotrivite cu vârsta lui.

Încă din primii ani, Origene dovedeşte o înclinaţie obsesivă pentru martiriu (considerat principalul culoar spre mântuire), căutând, parcă în mod intenţionat, ocazii în acest sens.

În 202, în contextul unei noi persecuţii a lui Septimiu Sever (care a lovit grav comunitatea creştină din Alexandria), Leonida este arestat. Mama lui Origene este nevoită să-i ascundă acestuia hainele pentru a-l împiedica de la vreun act care să-l arunce în lanţurile persecutorilor. Despre această perioadă ne-a rămas mărturia unei scrisori adresate de Origene lui Leonida (aflat în temniţă) în care tatăl este încurajat de fiu; era, într-un fel nobil, invidiat pentru ocazia de a muri pentru Hristos şi sfătuit ca soarta familiei să nu-l facă să dea înapoi de la marea încercare.

Într-adevăr, Leonida va fi martirizat, iar puterea seculară îi va confisca toată modesta avere, lăsându-i familia fără mijloace de subzistenţă, într-o primă fază, familia lui Origene va fi susţinută de o femeie bogată din Alexandria care întreţinea sau cultiva prietenie cu reprezentanţii unor erezii foarte active în epocă. Acum cunoaşte Origene un eretic, pe nume Paul, despre care se spunea că este foarte învăţat. Nu putem şti în ce vor fi constat relaţiile intelectuale dintre cei doi. Eusebiu ne arată, însă, că Origene nu se lăsă influenţat de Paul sau, cât de cât, clătinat în tăria trăirilor sale creştine.