Filosofia și Simț Comun sau Punctul de Vedere Natural

Filosofia si simt comun sau ‘Punctul de vedere natural’

- Simtul comun sau punctul de vedere natural

Simtul comun, numit si punctul de vedere natural si chiar, bunul simt, este o conceptie comprehensiva despre lume, viata si om care asuma idei apartinând traditiei culturale si elemente ale gândirii stiintifice. Putem spune ca exista si o serie de elemente de filosofie ‘usoara’ si populara, în sensul lui Hume, care îsi ia substanta discutiei filosofice din existenta de toate zilele si conversatie, dar pe care nu o prelucreaza în modul specific stiintei, accesibila si fara rigoare, un gen de filosofie care are ca premisa experienta proprie de viata. Expresia ‘atitudinea naturala’ sau ‘punct de vedere natural’ a fost folosita pentru prima data de Edmund Husserl pentru a descrie atitudinea noastra în experienta obitnuita, caracterizata în contrast cu atitudinea reflexiva prezenta în experienta reflexiva a constiintei, atitudine prin excelenta interogativa. Specificul atitudinii naturale consista în naivitate, spontaneitate si dogmatism. În experienta ‘naturala’ omul se priveste doar ca parte a unei lumi infinite extinse în spatiu si timp. Spatiul si timpul alcatuiesc cadrul fundamental, absolut al experientei, care ne da imediat lumea existentei, câmpul gândirii si existentei noastre.

Lumea experientei cuprinde nu numai fapte, ci si valori si bunuri, mai importante fiind natura fizica si societatea umana, amândoua alcatuind ‘baza naturala a experientei si gândirii noastre stiintifice’. Din ‘punct de vedere natural’, lumea existentei naturale este ultra comprehensiva, larg cuprinzatoare, înglobând si lumea data a culturii.

Daca natura constituie domeniul stiintelor naturii, valorile sunt subiectul specific al stiintelor culturii(spiritului) si al filosofiei.

Obiectul cercetarii filosofice, al carei rezultat poate fi o teorie critic întemeiata, reflexiva a întregii existente, o constituie câmpul de investigatie extins. Unii autori nu împartasesc aprecierea ca simtul comun este naiv si inerent inferior. Credintele, opiniile beneficiaza de evidenta conferita de experienta si stiinte. Conceptia ‘naturala’ are la baza experienta perceptuala si la rândul ei este punct de plecare al reflectiei.

Dialectica intertelatiilor simt comun, stiinte si filosofie sunt comentate de M.Farber astfel:

‘Un proces niciodata încheiat de revizuire a conceptiilor simtului comun si experientei naturale rezulta din realizarile stiintelor speciale. Idei care au fost folosite necritic în conceptia naturala despre lume, astfel ca timp, spatiu, materie, infinit, scop, cauza, valoare, etc. devin subiect al analizei din partea unui grup de stiinte si acest proces este continuat de filosofie’. În locul credintelor(opiniilor)(beliefs) acceptate necritic vine idealul unui set de credinte(beliefs) logic justificate. Un pas pregatitor necesar care trebuie sa fie decisiv întreprins este sa plasam toate credintele trecute si conceptiile necritic acceptate sub semnul întrebarii.

Aceasta procedura este adesea foarte dificila pentru a fi instituita totusi, si în fapt este rar realizata, ceea ce face necesar sa-i relevam importanta. În mod ideal poate fi exprimata negativ ca libertate de prejudecati sau credinte nefundate de orice fel; si pozitiv, ca o constructie a unei teorii despre om si cosmos pe baza experientei si cunoasterii stiintifice’.

L.Blaga descrie simtul comun ca fiind un corp de prejudecati dar pe care individul integrat perfect în colectivitate nu le va descoperi niciodata ca atare … ‘Este mai bine sa ne dam seama de aceasta situatie înainte de a vorbi despre ruptura pe care filosoful o efectueaza în omogenitatea simtului comun’. Dupa Blaga, simtul comun se constituie ca un corp de prejudecati. O prejudecata este o unitate de evidente false.