Inconștientul în Opera lui Lucian Blaga

“Cu Blaga triumfă românescul în filoso¬fie”

Constantin Noica

INCONŞTIENTUL

ÎN OPERA LUI LUCIAN BLAGA

Lucian Blaga porneşte în construcţia unui sistem filosofic propunând o nouă abordare a inconştientului. Pentru Blaga, inconştientul este un domeniu independent cu structuri şi cu o dinamică proprie, de asemenea cu categorii şi forme cognitive proprii.... având şi o cunoaştere proprie [ ].

Aceeaşi idee o întâlnim în scrierile lui C.G.Jung care susţinea că inconştientul înseamnă... un alt meniu decât conştientul [ ].

Lucian Blaga sublinia că psihanaliza când discută despre inconştient se referă la factori, la elemente şi procese complexe cărora le atribuie o natură psihică în aceeaşi măsură ca şi conştiinţei. Psihanaliştii descoperă inconştientul din perspectiva ştiinţifică. Ei pornesc de la suprafaţă spre ceea ce este determinabil ştiinţific negând perspectiva metafizică (ca la romantici). Pentru psihanalişti inconştientul este o măşinărie psihică necunoscută în totalitate, o moară adâncă unde se macină şi se transformă elemente ale conştiinţei vechi şi uitate [ ].

Inconştientul la Blaga transcende perspectiva limitativă a psihanalizei, din care consideră că va rezista doar mecanica psihică a transformărilor subconştiente, acele suprimări şi alungiri din conştiinţă în in inconştient, acele procese de alterare ale organismului psihic prin elementele în veşnică răzmeriţă, numai închise dar nu şi sufocate în pivniţi [ ].

Încercând să stabilească o deosebire între inconştientul romanticilor şi cel al psihanalizei, Blaga reuşeşte identificarea tocmai a unor afinităţi, a unei analogii: Inconştientul era un izvor ocult de fapte şi gânduri incomensurabile (…) profund miraculos şi în aceeaşi măsură obiect de veneraţie pentru iniţiaţi [ ].

Inconştientul psihanalitic ar fi cu totul altceva: departe de a fi substanţă divină, păstrează în sine, închişi ca în beciuri subterane, monştrii tuturor pornirilor rele. Inconştientul psihanalizei e şi el izvor: de artă şi de gânduri mari ca «terapie», cele mai adesea însă numai de boli care elimină pe individ din rosturile sale sociale. Scurt: izvor de cântec şi nebunie [ ].

După ce înţelege punctul de vedere a lui Freud şi Jung, psihanaliza fiind stăpână pe acest domeniu în perioada când începe el să îşi scrie primele opuscule, preferă să realizeze o abordare, pe care o va numi cosmotică, în care inconştientul este un domeniu de sine stătător, care nu mai este o simplă ancilă a conştienţei, şi căruia este obligat să îi atribuie structuri spirituale, o funcţie cognitivă independentă de conştienţă. Că este o alegere de o mare importanţă este evident din moment ce tot castelul filosofic construit cu atâta grijă de Lucian Blaga are la baza lui o structură categorială a inconştientului [ ].

Inconştientul ca factor ni se pare o mărime de domeniul probabilităţilor; o mărime cu care atâtea şi atâtea fapte de experienţă zilnică ne invită să colaborăm, opunând imaginii psihanaliste, inconştientul ca haos de zăcăminte de provenienţă conştientă, imaginea unei realităţi structurate asemănătoare unui cosmos, Blaga considerând că inconştientul are un caracter cosmotic, şi nu unul haotic [ ].

Cosmotică este orice realitate de pronunţată complicaţie interioară de o mare diversitate de elemente şi structuri organizată potrivit unei ordine de o mare diversitate de elemente şi structurări organizată potrivit unei ordine imanente, rotunjită în rosturile sale, cu centrul de echilibru în sine însuşi, adică relativ sieşi suficientă... inconştientul ca realitate psihică posedă un caracter mai cosmotic decât conştiinţa [ ].

Vasile Băncilă atrăgea atenţia asupra faptului că inconştientul este cheia de boltă a întregului său sistem filosofic. Băncilă anticipează că, sub cupola conceptului, cresc idei deopotrivă psihologice şi metafizice.