Istoria Filosofiei

Filosofia orientului antic

Studiile care s-au facut în sec. XX, descoperirile arheologice care s-au realizat precum si aprofundarea operelor fundamentale ale culturii antichitatii au scos în evidenta ca exista o filosofie originala în cultura orientului antic. Se cunosc astazi culturile Egiptului, India, Mesopotamia, China.

Cultura mesopotamiana a început sa se afirme înca din mileniul al-III lea înainte de Hristos, este o cultura originala si prezinta un interes multiplu inclusiv pentru filosofi. Un important monument al culturii sumeriene este ciclul de legende despre eroul GHILGAMES. Acest ciclu poarta numele de “Epopeea lui Ghilgames” epopee scrisa pe tablita de cronica si care continea initial 3600 de versuri. Ghilgames era rege al orasului URUK astazi se numeste WARKA. Legenda îl considera ca fiu muritor al zeitei NINSEN. Opera este incompleta dar are o substanta spirituala deosebita, rar întâlnita în literatura antichitatii. Epopeea este strabatuta de un adevarat patos al cunoasterii pentru Ghilgames. A cunoaste înseamna sa strabati valul necunoscutului care-l înconjoara pe om, o lupta împotriva destinului vietii. Atingerea acestui tel reclama sacrificii dureroase, pierderi care trebuie înlaturate. Dupa moartea celui mai bun prieten ENKIDE pleaca îndurerat de suferintele aoamenilor dar si de dorinta ca el însusi sa fie nemuritor, pleaca în cautarea nemuririi, drumul lung pe care-l strabate îl pune în situatia de a lupta cu forte potrivnice. Aceasta lupta are o semnificatie simbolica, pune în evidenta tragismul credintei umane, dar si încercarile morale la care este supusa fiinta umana în aspiratia ei spre cunoastere. Trairea fundamentala a acestui erou este anxietatea, care este o stare existentiala izvorâta din setea de cunoastere si care înseamna stare de neliniste de framântare.

În filosofia existentiala contemporana anxietatea este trairea fundamentala a omului, este interesata destainuirea pe care o face într-o lucrare LUCIAN BLAGA. Cu privire la sentimentul tragicului spunând ca sumerobabilonienii erau atât de însetati de nemurire încât unul din cele mai înalte sentimente, sentimentul tragicului, apare la ei pentru prima oara dar în legatura strânsa cu viata terestra. În epopee este redat sentimentul tragismului prin faptul ca omul trebuie se înfrunte zeii, sa le smulga principala lor însusire, nemurirea. În conceptia timpului respectiv, zeii erau fericiti pentru ca erau nemuritori.

Ghilgames porneste în cautarea nemuririi spre gura râurilor, un loc anevoie de strabatut. Drumul este îngrozitor si mai ales apele mortii te opresc sa te apropii. Este ajutat de un corabier ca sa ajunga la o planta care ar avea proprietatea de a da nemurirea. Reuseste sa smulga aceasta planta dar în drum spre Uruk obosit se scalda si la radacina unui arbore adoarme. Îi este furata planta de catre sarpe. Ghilgames deznadajduit se întoarce în Uruk printre ai sai pentru a trai si a muri ca ei. El n-a obtinut nemurirea, sufera o înfrângere si trebuie sa accepte resemnat destinul. El trebuie sa se supuna acestui destin dar dominând destinul prin întelegere, cunoastere si creatie. De fapt el s-a întors la oameni mai om decât era înainte, deoarece calatoria facuta nu este un esec ci una de descoperire. “El a vazut totul pâna la marginea pamântului. Ceea ce-i ascuns el a descoperit.” Dupa întoarcere pune sa se scrie tot chinul îndurat în drumul cel lung pentru ca si alte generatii sa ia cunostinta. Pune sa se construiasca zidul Urukului, altare monumente, înfrumuseteaza Urukul cu statui, în felul acesta el dobândeste nemurirea; aceasta este nemurirea creatorului.

Nemurirea pe care voia sa o obtina de la zei nu era numai pentru el, ci pentru a o da si oamenilor ca sa fie fericiti ca zeii. Aici strabate Universul. De fapt Ghilgames aduce un dar pretios oamenilor si anume cunostinta de sine. Arata oamenilor ca se poate valorifica prin acte omenesti. În epopee gasim rezonante ale umanismului prometeic. Ca si Prometeu din legendele grecesti Ghilgames va înfrunta destinul, zeii, fortele potrivnice, afirmând capacitatea superioara a omului. Prin creatie omul devine nemuritor. Credinta umana dar si ideea prieteniei, a iubirii îl socializeaza pe om.

Filosofia în China antica