O teorie a dreptății

Ganditor inedit al secolului al XX-lea, ce ne propune o abordare noua a notiunii de ,,Dreptate’’ printr-o ,,o teorie’’ .,John Rawls (21 februarie, 1921 – 24 noiembrie, 2002) a fost profesor de filosofie politică la Harvard. Autor al lucrărilor: A Theory of Justice (1971), în care se fundamentează doctrinar bazele statului-providenţă şi a liberalismului egalitarist (social), prin concilierea economiei de piaţă cu asistenţialismul, a libertăţii personale cu echitatea ajutorului acordat celor aflaţi în nevoie, a economiei keynesiene cu liberalismul; Political Liberalism, Justice as Fairness: A Restatement. Principiile revizuite ale Justiţiei formulate de John Rawls prevăd că fiecare persoană are dreptul irevocabil de a reclama o schemă adecvată şi totală de libertăţi fundamentale, valabilă şi pentru toti ceilalti. Inegalităţile sociale şi economice trebuie să satisfacă două condiţii: mai întâi ele vor fi legate de funcţii şi poziţii deschise tuturor conform principiului egalităţii corecte de oportunităţi şi, în al doilea rând, ele vor fi în special în beneficiul celor mai dezavantajaţi membri ai societăţii.), dar şi The Law of Peoples. O idee interesanta ce se regaseste in aceasta din urma lucrare este exceptia in caz de maxima urgenta. Este considerat de către mulţi drept cel mai important filosof politic al secolului XX.

Lucrarea ,,O teorie a Dreptatii’’

Beneficiind de traducerea competenta a prof. Adrian-Paul Iliescu si a dlui. Bogdan Popa, demersul nostru va jalona principalele idei decelate in text, va puncta aspectele originale ale teoriei formulate de John Rawls si va cauta sa realizeze o conexiune intre dimensiunea filosofica a teoriei si contextul larg si in care lucrarea a fost realizata.

Ideea acestei lucrari a aparut dupa ce Rawls a efectuat stagiul militar ca infanterist in Pacific, in cel de-al doilea razboi mondial; de asemenea, primele doua bombe atomice ce aveau sa stearga de pe fata Pamantului cele doua orase japoneze – Hiroshima si Nagasaki – la 6 si 8 august 1945 îl îndeamnă pe John Rawls să studieze atent filosofia morală. John Rawls reflectă mult asupra temei, dar publică prea puţine articole ştiinţifice.

John Rawls scrie lent şi eficient marele text educaţional de cunoaştere prudenţială intitulat: “O teorie a dreptăţii” (A Theory of Justice), care vedea lumina tiparului în anul 1971, in conditiile in care Europa era impartita in doua blocuri politice si militare : Vestul capitalist, liberal si cu diferite forme de conducere, sustinut de SUA si NATO si Estul comunist / Tratatul de la Varsovia.

Elaborarea ei a durat ceva timp, deoarece Rawls a dorit sa comunice o viziune unitara asupra dreptatii, in care el vede dreptatea ca fairness, el incorporand doua sensuri : cel procedural – corectitudine, impartialitate si cel substantial – de echitate, dreptate, dupa cum precizeaza autorii traducerii.

Precizarile pe care le aduce autorul inca de la inceput, conform carora se pleaca de la teoria traditionala a contractului social – adica pozitia originara de egalitate este echivalenta cu starea naturala introduc premisa initiala - ,,valul de ignoranta’’ – o stare de la care , in cadrul experimentului imaginat de autor, oamenii pleaca in elaborarea principiilor dreptatii ca fairness.

În paginile lucrarii “O teorie a dreptăţii”, lectură minimalistă obligatorie pentru învăţarea filosofiei morale (la nivelul discursului academic, pentru că elementele utile ale filosofiei morale se deprind prin arhetipuri culturale învăţate în “cei şapte ani de acasă”), John Rawls încearcă să rezolve problemele justiţiei distributive cu ajutorul unei versiuni personale de Contract Social. În construcţia discursului din textul “A Theory of Justice”, John Rawls se baza pe teoriile clasice ale Contractului Social, elaborate de John Locke (1632 - 1704), Jean -Jacques Rousseau (1712 – 1778), şi Immanuel Kant (1724 – 1804). Contractul Social înseamnă la John Rawls o cooperare conştientă între grupuri, prin negocieri pe un set de valori etice. Cursul lui John Rawls despre teoria dreptăţii şi distribuţia bogăţiei a influenţat nu doar filosofia politică şi morală, ci şi gândirea în dezvoltarea durabilă.

- Revenind la aceste principii auto-impuse ce sunt compatibile intre ele intru totul – egalitate in ceea ce priveste pozitia sociala, calitatile, inzestrarile – mai constatam ca apartinatorii valului de ignoranta beneficiaza de principiile dreptatii ca fiind cele mai mari libertati fundamentale, compatibile cu libertatea semenului, iar inegalitatile existente sunt spre beneficiul maximal al celor dezavantajati – principiul diferentei si asigura egalitatea fair a oportunitatilor.