Trăsături Esențiale ale Artei și Filosofiei

TRASATURI ESENTIALE ALE ARTEI SI FILOSOFIEI

Faptul ca între filosofie si arta exista o strânsa legatura este de netagaduit, iar acest lucru nu se datoreaza numai faptului ca atât filosofia, cât si arta sunt parti esentiale ale spiritului uman, ca ambele contureaza omul scotându-l din animalitate, ci mai ales ca prin filosofie si arta, omul încearca nu numai sa cunoasca lumea ci si sa creeze o lume, sa devina demiurg al acestei lumi, o lume de care este în continuu nemultumit si asupra careia îsi exercita necontenit efortul creator, încercând sa o aduca la stadiul de perfectiune. Faptul ca ambele discipline tind catre un ideal, nu înseamna ca ele (filosofia si arta) sunt preocupate doar de ceea ce ar trebui sa fîe, de lumea virtuala pe care încearca sa o aduca în concret, de fapt atât filosofia cât si arta încearca sa constientizeze ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie, în efortul de a stabili un echilibru între existenta concreta si existenta de ordin idestic, pe care omul încearca sa o creeze dintr-o nevoie interioara de a da un sens lumii si existentei sale. Daca filosofia a aparut din nevoia omului de a întelege, arta a aparut din nevoia omului de a exprima ceea ce întelege ( sau, nu întelege) si ceea ce simte, astfel cele doua discipline sunt complementare, sunt în strânsa legatura înfluientându-se reciproc.

Filosofia fiind o disciplina de maxima generalîtate, una din trasaturile sale fundamentale fiind de a exprima judecati de valoare, judecati de ordin axiologic, îsi asuma rolul de a exprima judecati de ordin etic si estetic asupra tuturor lucrurilor sau faptelor, deci si asupra artei. Astfel filosofia încearca sa îsi asume rolul de judecator al artei, prin judecatile sale de valoare încercând sa impuna niste reguli si norme de care arta ar trebui sa tina cont. Dar cum omul nu este doar o fiinta care sa exprime judecati de valoare si care se supune acestora ci si o fiinta care se revolta împotriva tuturor constrângerior, prin arta, omul, înceraca sa se defineasca pe sine ca fiinta libera , care îsi exprima gândurile , sentimentele si aspiratiile fara sa tina cont de judecatile de ordin estetic si etic existente, intrând deseori în conflict cu judecatile de valoare impuse de filosofie, dorind sa îsi impuna modul de exprimare într-o arie în care sa se sustraga judecatii filosofice, si reprosându-i acesteia ca încerca sa introduca judecati rationale într-o sfera în care domina irationalul. Bineînteles ca filosofia, fiind prin trasaturile sale o disciplina iscoditoare, cauta intotdeauna sa cerceteze si sa exprime judecati asupra tuturor lucrurilor, iar arta nu poate scapa de sub lupa sa iscoditoare si de sub ochiul sau necrutator.

Când spunem ca arta nu tine cont de judecatile de valoare de ordin estetic, nu sustinem ca arta se sustrage normelor estetice ci doar ca aceasta (arta) încerca sa impuna noi norme si moduri de interpretare valorica, ca doreste sa gaseasca noi moduri de exprimare artistica. Astfel, arta se aseamana cu filosofia, doar ca daca aceasta din urma cauta sa gaseasca noi moduri de interpretare si întelegere, arta cauta noi moduri de exprimare, fiind în permaneta nemultumita de modurile de exprimare existente. Astfel cele doua discipline (arta si filosofia) vizeaza originalitatea, încercând sa sparga barierele oricareî constrângeri si urmarind întotdeauna libertatea de exprimare a spiritului uman.

Arta fiind un mod de exprimare a spiritualitatii si constiintei umane nu poate fi separata de filosofie, fiind puternic influientata de modul de gândire. Daca filosofia încearca sa explice tot ceea ce se prezinta constiintei umane, arta este preocupata de modul de exprimare, procesând mai mult intuitiv decât rational.