Bugetul comunitar și particularitățile sale

Capitolul 1. Buget comunitar: conţinut şi proceduri bugetare

1.1 Conţinut

Bugetul general al Uniunii Europene este actul care prevede şi autorizează pentru fiecare exerciţiu ansamblul încasărilor şi plăţilor estimate necesare de Comunitatea Europeană.

Mecanismele bugetare definite prin Tratatele de la Paris (1951) şi Roma (1957) au fost modificate de mai multe ori. Începând cu anii 1970, puterile Parlamentului European în materie bugetară au crescut în mod progresiv. Procedura a făcut obiectul unei reforme profunde în 1988 şi se bazează astăzi pe trei principii:

-furnizarea Uniunii Europene a resurselor care îi permit asigurarea funcţionării sale cu un plafon total al resurselor proprii exprimat în fiecare an ca procent din Venitul Naţional Brut (VNB) comunitar;

-garantarea disciplinei bugetare (creşterea controlată a plăţilor) şi ameliorarea procedurii instaurând un echilibru interinstituţional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană;

-asigurarea unui mecanism al Fondurilor structurale eficace.

Începând din 1988 s-au definit perspective financiare care fixează un plafon şi compoziţia plăţilor pentru o perioadă plurianuală: pachetul Delors I (1988-1992), pachetul Delors II (1993-1999), Agenda 2000 pentru perioada 2000-2006.

La 17 decembrie 2005, şefii de Stat şi de Guvern ai ţărilor membre au ajuns la un acord asupra perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013. Cu o sumă de 862,4 miliarde de euro pentru această perioadă, Uniunea Europeană va putea continua să-şi finanţeze acţiunile într-o Europă lărgită.

1.2 Proceduri bugetare

Bugetul Uniunii Europene se votează pentru o perioadă de un an, iar între venituri şi cheltuieli trebuie să existe un echilibru. Bugetul Uniunii Europene este întocmit în comun de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene. Prin urmare, Parlamentul şi Consiliul sunt responsabili de politica bugetară.

Competenţa bugetară a Parlamentului a fost consolidată considerabil în urma tratatelor din 22 aprilie 1970 şi 22 iulie 1975, care i-au dat posibilitatea să joace un rol cheie în adoptarea deciziilor privind bugetul.

Parlamentul European stabileşte orientările bugetare şi adoptă bugetul în urma unui dialog cu celelalte instituţii. De asemenea, controlează execuţia bugetului şi acordă Comisiei descărcarea de gestiune în fiecare an.

Procedurile prin care se asigură realizarea activităţii de examinare a bugetului general al Uniunii Europene şi a bugetelor suplimentare, în conformitate cu dispoziţiile financiare ale Tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene, se adoptă printr-o rezoluţie a Parlamentului şi se anexează la prezentul regulament.

Comisia Europeană este însărcinată cu execuţia bugetului. Descărcarea Comisiei asupra execuţiei bugetului se realizează la recomandarea Consiliului Uniunii Europene de către Parlamentul European, după ce s-a primit şi raportul Curţii de Conturi în privinţa execuţiei veniturilor şi cheltuielilor.

În cadrul bugetului Uniunii Europene se face distincţie între cheltuielile obligatorii şi cheltuielile neobligatorii.

În cazul cheltuielilor obligatorii, care reprezintă în principal cheltuielile agricole şi cheltuielile rezultate direct din aplicarea tratatelor, Parlamentul nu poate decât să propună modificări la proiectul de buget adoptat de Consiliu. Consiliul are ultimul cuvânt asupra acestui tip de cheltuieli.

În cazul cheltuielilor neobligatorii, care acoperă celelalte domenii, precum educaţia, programele de protecţie socială, fondurile regionale, formarea profesională etc.), Parlamentul este cel care decide, în strânsă cooperare cu Consiliul.

Capitolul 2. Particularităţile bugetului european

Bugetul comunitar este deosebit faţă de bugetele naţionale prin mărime şi structură a veniturilor şi cheltuielor. Nu are un rol identic cu bugetele naţionale în privinţa echilibrului macroeconomic. Totuşi, prin politicile mai recente, de coeziune economică şi socială, sporeşte rolul bugetului comunitar în dezvoltarea regională şi în ajustarea structurală.

2.1 Principiile bugetare

Bugetul general al Comunităţilor europene este încadrat printr-o serie de principii bugetare. Este vorba de principiul unităţii şi adevărului bugetar, al anualităţii, al echilibrului, al unităţii de cont, al universalităţii, al specialităţii, al bunei gestiuni financiare şi al transparenţei.