Creditul și dobânda

1. Creditul

1.1. Continutul si functiile creditului

Pentru definirea creditului, este necesara prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu privire la acest concept, respectiv:

 creditul ca incredere;

 creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire;

 creditul ca forma a relatiilor de schimb.

Creditul ca incredere: este o conceptie care plaseaza la baza relatiilor de credit ideea de incredere, de unde rezulta caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca incredere se fundamenteaza pe definitiile date acestui concept. Termenul credit isi are originea in cuvintele latine „creditum”, „de credere” care desemneaza increderea in ceva sau cineva. In practica, aceasta incredere se concretizeaza in relatiile dintre creditor si debitor, in sensul ca cel din urma trebuie sa prezinte o anumita bonitate, astfel incat sa genereze incredere din partea creditorului.

Creditul ca expresie a relatiilor de schimb, reprezinta „un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de moneda sunt cedate in schimbul unei promisiuni de plata viitoare”1.

Unei asemenea abordari a creditului, ii sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit caruia creditul nu este o forma a schimbului, nici din punct de vedere al scopului si nici al continutului material al valorii2.

Creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire reprezinta o abordare care porneste de la continutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei parti din produsul social de la unii din participantii la circuitul economic catre alti participanti la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relatiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele si taxele, care au caracter definitiv, creditul este o forma particulara a acestor relatii, prin caracterul temporar al transferului din economie.

Continutul si semnificatia acestui concept rezulta si din functiile care sunt atribuite creditului, si care in functie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel:

a) o prima grupa de opinii abordeaza functiile creditului in acelasi mod ca si functiile finantelor, respectiv functiile de repartitie si control. Potrivit acestei idei, relatiile de credit fac parte din relatiile financiare in sens larg;

b) o a doua grupa de opinii considera trei functii caracteristice ale creditului (cele doua precedente) plus functia de emisiune;

c) a treia grupa analizeaza functiile creditului ca: functie de mobilizare si functie de redistribuire;

d) a patra grupa de opinii apreciaza creditul prin aceea ca este insotit permanent de

dobanda, atribuindu-i-se functia de purtator de dobanda.

Elementele si trasaturile creditului

Pentru evidentierea functiilor si caracteristicilor creditului, este necesara prezentarea elementelor incluse in relatiile de credit, astfel:

- participantii la raportul de credit; - promisiunea de rambursare;

- scadenta;

- dobanda

1.3. Formele creditului

Diversitatea formelor sub care se manifesta creditul in economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare, in functie de care se disting urmatoarele:

1. dupa natura economica si participantii la relatia de creditare, se remarca:

- creditul comercial;

- creditul bancar;

2. dupa calitatea debitorului se delimiteaza: - creditul acordat persoanelor fizice;

- creditul acordat persoanelor juridice.

3. dupa calitatea debitorului si a creditorului se disting:

- creditul privat;

- creditul public.

4. dupa scopul acordarii creditului

- credite de productie;

- credite de circulatie;

- credite de consum.

5. dupa natura garantiilor:

- credite reale;

-credite personale.

6. dupa intinderea drepturilor creditorului:

- credite denuntabile;

- credite nedenuntabile;

- credite legale.

7. dupa modul de stingere al obligatiilor de plata:

- credite amortizabile;

- credite neamortizabile.

8. dupa termenul la care trebuie rambursat creditul:

- credite pe termen scurt;

- credite pe termen mijlociu;

- credite pe termen lung.