Criza finaciar-monetară din SUA

I. Criza financiara – un fenomen ce se repeata

În ultimele patru secole crizele financiare s-au repetat, de fiecare data fiind generate de aceiasi factori si parcurgând aceleasi etape. Partea vizibila a icebergului crizei financiare este înghetarea creditarii bancare. Etapele crizei sunt obiectiv identice în fiecare caz. Se porneste de la speculatia nerezonabila asupra pretului unui produs si se sfârseste cu inexplicabila disparitie a banilor.

Dupa prima criza din 1634 provocata de speculatia nebuneasca asupra bulbilor de lalele au urmat, cu acelasi scenariu, alte crize asupra actiunilor unor industrii si asupra burselor.

În cazul primei crize, pretul bulbilor a crescut demential (ajungând la cca. 20.000 USD la cursul actual), fara nici o legatura cu valoarea economica a acestora, pâna când nimeni nu a mai facut fata acestor preturi si, în lipsa cumparatorilor, pretul s-a desumflat ca un balon întepat, posesorii ramânând cu marfa si speculatorii fiind ruinati. Asadar, evolutia pretului la un anumit produs creste fulgerator si este urmata de o prabusire.

Secolul urmator, al XVIII-lea, a cunoscut acelasi fenomen în Franta si apoi în Anglia. În Franta, în locul bulbilor s-au speculat actiunile unor corporatii cu sediul si cu activitatea în America (Mississippi Bubble si South Sea Bubble). Acelasi scenariu si în Anglia.

Secolul XIX a mutat scena dezastrului în Statele Unite ale Americii si se pare ca tot acolo îsi va gasi terenul în secolele care urmeaza. Sistemul bancar si activitatea acestuia au beneficiat de ocrotire fata de dirigismul statal, prin exagerarea liberalismului (laissez faire, laissez passer, le Monde va de luimême).

Marile investitii în teritoriul american drenau capital britanic, iar bancile comerciale scapate de sub capastrul Bancii Centrale (Rezervele Federale) creditau frenetic si, totodata, se împrumutau prin obligatiuni si alte titluri. Sectoarele economice predilecte erau imobiliarul, caile ferate si canalele de navigatie. Crizele repetate dupa acelasi scenariu au lovit puternic, dar au avut si un efect benefic pentru ca atât canalele,

cât si caile ferate si autostrazile au folosit si generatiilor urmatoare.

Secolul XX a cunoscut o criza mai puternica decât cele precedente. În 1929 economia americana în crestere spectaculoasa provoca o crestere irationala a cotatiei titlurilor la bursa, pâna la de cinci ori, în unele situatii. Investitiile în cresterea economica reala au generat o foame de fonduri care a avut ca reactie bancara cresterea dobânzilor.

Din vara anului 1929, renuntând sa mai solicite credite atât de scumpe, economia a încetinit ritmul, iar din septembrie bursele si-au restrâns activitatea. Totul a culminat cu data funesta de 29 octombrie 1929, când caderea bursei a generat o depresiune economica propagata în întreaga economie americana si de aici în Europa. În final, se poate face legatura si cu adevaratele cauze ale declansarii celui de-al doilea Razboi Mondial.

Crizele ulterioare celei din 1929 au la origine tot perioade de crestere economica spectaculoasa. Asemenea crize s-au produs în S.U.A. în 1966, 1969, 1980, 1982 si 1987. Ultima dintre cele mentionate a fost si cea mai importanta si ea a avut ca factor generator speculatia asupra unor titluri de credit.

Ceea ce noi românii, prin limbajul elevat al bancherilor numim „credite neperformante”, în Statele Unite se cheama „subprime”. Portofoliul de actiuni care se tranzactiona speculativ continea si asemenea deseuri. Constientizând fenomenul, posesorii portofoliilor se asigurau prin cumpararea unor optiuni de vânzare asupra titlurilor. Portofoliul se transmitea prin gir, dupa o analiza tehnica, bazata pe pretul activelor financiare. Aceasta analiza era aproape întotdeauna exagerat de optimista. Rezultatul a fost cresterea dementiala a pretului acestor portofolii pâna când nu au mai gasit cumparatori. Avalansa de oferte de vânzarea a diminuat drastic cererea de cumparare si prabusirea spectaculoasa a pretului portofoliilor. Interventia Rezervelor Federale pentru a cumpara titlurile a salvat bancile. Acelasi fenomen s-a petrecut si în restul lumii, guvernele deversând sume astronomice pentru a rezolva criza de lichiditati.

II. Criza actuala

Origini – strategie financiara

Actuala criza îsi are originea în anul 2001, când bancile americane au procedat iresponsabil, fiind eliberate de controlul statal. Creditele fara nicio garantie si cu mare risc de nerambursare (subprime) au fost deversate în piata imobiliara. Bancherii americani, la fel ca si bancile noastre si-au facut o socoteala simpla. Nu ne deranjeaza ca împrumutatul va fi incapabil sa ramburseze creditul, si chiar noi îi vom adormi vigilenta, daca are asa ceva.