Euro - Monedă Internațională

Introducere

Optimismul lui Winston Churchill referitor la crearea „Statelor Unite ale Europei” nu a mers niciodată atât de departe, încât să imagineze o Uniune Europeană cu 27 de state membre, un proiect de constituţie europeană şi o monedă unică, cu o arie largă de circulaţie, atât din punct de vedere geografic, cât şi al modalităţilor intrinseci de plată. Prin extinderea spre Est şi introducerea euro, Europa a evoluat mai aproape de dezideratul lui Jean Monnet de constituire a unei uniuni cât mai strânse între popoarele Europei. Simbol al unei identităţi europene în formare, euro a reprezentat pentru Europa un nou început, dar în acelaşi timp, punctul terminus al unui proces care a debut cu circa 50 de ani în urmă.

Moneda unică europeană reprezintă un răspuns la evoluţia contemporană a economiei mondiale şi la globalizarea acesteia. Uniunea economică şi monetară a dinamizat piaţa unică, oferind un cadru macroeconomic favorabil impulsionării investiţiilor şi îmbunătăţirii competitivităţii firmelor europene.

Euro a determinat eliminarea fluctuaţiilor cursului de schimb între ţările membre ale zonei euro, care în trecut au anula deseori sporurile de productivitate obţinute prin efortul susţinut al întreprinderilor. Prin suprimarea riscului valutar, moneda unică europeană permite firmelor comunitare să facă faţă concurenţei de pe plan mondial. Pentru consumatori cât şi pentru întreprinderile care acţionează într-un alt stat comunitar, euro ameliorează transparenţa schimburilor şi a preţurilor bunurilor şi serviciilor. Conjugat cu libertatea de circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalului şi forţei de muncă, euro a contribuit ia unificarea pieţei de bunuri şi servicii şi totodată la adâncirea procesului de integrare.

Prin decizia de a introduce o monedă unică, ţările membre ale Uniunii Europene care au adoptat euro, au decis să ocupe pe scena internaţională un loc justificat atât de istoria cât şi de forţa lor economică şi comercială. În acest mod, aceste ţări şi-au exprimat dorinţa de a oferi „uriaşului fără mâini" o reală şansă de afirmare pe scena financiară internaţională . Introducerea euro reprezintă cel mai curajos proiect de integrare monetară din istorie, având în vedere statutul său de monedă „fără stat", emis de o bancă cu caracter supranaţional. De asemenea, euro constituie expresia efortului de a oferi lumii o alternativă la dolarul american, aspirând la poziţia de monedă cheie a sistemului monetar internaţional.

Pe termen lung, succesul monedei unice europene va depinde în mod hotărâtor de capacitatea acesteia de a facilita atingerea celor trei obiective majore ale Uniunii Europene, respectiv stabilitatea preţurilor, creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. Prin introducerea euro, capacitatea ţărilor membre ale Uniunii Europene de a elimina efectele negative ale şocurilor asimetrice s-a diminuat simţitor. Cursul valutar nu mai poate fi utilizat ca instrument de ajustare, iar federalismul fiscal la nivel comunitar reprezintă pentru moment doar un proiect teoretic.

Uniunea monetară și apariția euro

Euro este parte integrantă a procesului al unificării politice europene, un proces politic și social care se desfășoară de timp de mai multe decenii şi care adesea a fost urmărit fără a se ţine seama de logica economică.

În 1951, şase ţări vest-europene (Franța, Germania, Belgia, Olanda, Luxemboug și Italia) au creat Comunitatea Europeana a Cărbunelui şi Oţelului. Cărbunele şi oţelul erau probabil resursele strategice cele mai importante la momentul respectiv, iar Comunitatea economică a Cărbunelui şi Oţelului a cerut fondatorilor săi să îşi delege atribuţiile pentru aceste resurse unei autorităţi independente. In ciuda naturii economice a acestui acord, el a fost destinat în principal ’’prevenirii unui conflict militar între Franţa şi Germania’’ pe un continent si nu neapărat pentru a îmbunătăţi managementul cărbunelui sau al oţelului.

În 1957, Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg şi Italia au semnat Tratatul de la Roma, creând prin acesta Comunitatea Economică Europeană. Comunitatea Economică Europeană a fost destinată reducerii barierilor comerciale, eficientizării politicilor economice, coordonării politicilor în domeniul transporturilor şi agriculturii, înlăturând măsurile care restrângeau libera competiţie şi promovării mobilităţii forţei de muncă şi capitalului între ţările membre.

Tratatul de la Roma, în ciuda naturii sale economice, s-a ocupat mai mult cu stabilirea unei păci de durată în Europa occidentală decât cu ideologia pieţei libere.

Tot în 1957, se semnează Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energie Atomice, care avea obiectiv reglementarea utilizării în scopuri pașnice a energiei atomice și coordonarea la nivel european a programelor de cercetare viitoare.

Integrarea politică s-a întărit în continuare în 1967, atunci Tratatul de fuziune a combinat Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, formând un acord mai larg şi mai puternic cunoscut sub numele de Comunitatea Europeană .