Evaziunea fiscală

I. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti mai mai sau mai mici din materia impozabila. Ca fenomen, evaziunea fiscala se intalneste deopotriva atat pe plan national, cat si internaitional.

Intr-o definitie mai completa, evaziunea fiscala este prezentata ca fiind sustra gerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, con tributiiIor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului si asigurarilor sociale de stat ai bugetelor fondurilor speciale de catre persoanele fizice , persoanele juridice romane sau straine.

1.1.FORMELE EVAZIUNII FISCALE

Din punct de vedere al modului cum poate fi savârsita, al raportului care exista între fenomenul în cauza si legislatia în vigoare, evaziunea fiscala cunoaste doua forme de manifestare:

-evaziune fiscala licita (realizata la adapostul legii);

-evaziune fiscala ilicita (frauduloasa) sau frauda fiscala.

Din punct de vedere spatial se pot identifica:

-evaziunea fiscala la nivel national;

-evaziunea fiscala internationala.

Evaziunea fiscala licita

Evaziunea fiscala licitã reprezinta sustragerea unei parti din materia impozabila, far ca acest lucru sa fie considerat contraventie sau infractiune. Ea presupune exploatarea cadrului normativ existent, în sensul valorificarii inteligente a inconsecventelor, contradictiilor sau echivocitatii unor prevederi legale, în scopul evitarii obligatiilor legale catre stat.

Exista cazuri in care evitarea platii obligatiilor fiscale poate conduce la concluzia ca si aceasta forma a evaziunii fiscale atrage culpa subiectului economic implicat. Cu toate acestea, acestuia nu i se aplica sistemul de penalitati care însoteste frauda fiscala, având în vedere faptul ca acesta nu a încalcat nici o lege, ci practic a profitat de legislatia existenta (sau de lipsa ei), "recurgând la o combinatie neprevazuta de legiuitor si, în consecinta, tolerata prin scapare din vedere". Singurul "vinovat" de producerea evaziunii fiscale legale fiind, deci, legiuitorul.

Evitarea obligatiilor fiscale, în limitele legii, necesita, de obicei, asistenta din partea unor contabili sau avocati specializati în domeniul fiscal. Aceste costuri de evitare sunt suportate si justificabile doar pentru contribuabilii cu venituri mari, în timp ce contribuabilii cu venituri modeste apeleaza, atunci când se sustrag impozitului, la frauda fiscala, deoarece nu presupune costurile unei consultante specializate. Frecventa acesteia este mai accentuata în perioadele când se modifica sau se introduc legi noi, precum si atunci când statul utilizeaza, în mod intentionat, impozitul în scopul promovarii unor politici stimulatoare fata de anumite categorii socio-profesionale sau în anumite domenii de activitate.

În practica, faptele de evaziune fiscala licita, bazate pe interpretarea favorabila a legii, sunt foarte diversificate, în functie de inventivitatea contribuabilului si lege.

Evaziunea fiscala licita este favorizata de:

• acordarea unor facilitati fiscale sub forma unor exonerari, scutiri partiale, reduceri, deduceri, etc.;

• acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înfiintarii de noi societati comerciale;

• scoaterea de sub incidenta impozitului a veniturilor aferente depozitelor bancare si a celor provenite din plasamente în obligatiuni emise de stat;

• nereglementarea cheltuielilor generale ale societatilor comerciale, aceasta creând tentatia supra -evaluarii, prin cresterea, nejustificata economic, a acestora;

• impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice, pe baza unor norme medii de venit, creeaza conditii pentru contribuabilii care realizeaza venituri mai mari decât media, sa nu plateasca impozit pentru diferenta respectiva;

• exploatarea unor lacune ale legii, etc.

Evaziunea fiscala ilicita ( frauda fiscala)

Evaziunea fiscala frauduloasa (frauda fiscala), constituie o forma de eludare agravanta, fiind studiata, analizata, legiferata si sanctionata, prin masuri pecuniare si privative de libertate, ori de câte ori este depistata. Aceasta consta, deci, în ascunderea ilegala, totala sau partiala, a materiei impozabile ce catre contribuabili, în scopul reducerii sau eliminarii obligatiilor fiscale ce le revin.

Evaziunea fiscala frauduloasa se prezinta sub urmatoarele forme:

a) evaziunea traditionala (prin disimulare), care consta în sustragerea, partiala sau totala, de la plata obligatiilor fiscale, fie prin întocmirea si depunerea de documente incorecte, fie prin neîntocmirea documentelor cerute de legislatia în vigoare.

Aceasta forma a evaziunii fiscale frauduloase presupune o serie de procedee, printre care:

• întocmirea unor declaratii fiscale false sau neîntocmirea acestora;

• reducerea intentionata a încasarilor, în scopul reducerii T.V.A. si a profitului impozabil, prin încasari în numerar fara chitante si vânzari fara factura;

• cresterea voita a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil;

• producerea si comercializarea de bunuri si servicii în mod clandestin;

• desfasurarea unor activitati profesionale recompensate în mod clandestin (la negru);

• diminuarea valorii mostenirilor primite si a tranzactiilor cu bunuri imobiliare, etc.