Fonduri structurale ale UE - aspecte ale implementării și absorției, proiect și beneficiari

O perspectiva foarte interesanta în ceea ce priveste Uniunea Europeana si proiectele sale survine în urma analizei modului în care comunitatea aloca si administreaza fondurile structurale destinate statelor membre sau statelor în curs de aderare, care se împart în functie de o suma de criterii într-o suma de categorii dintre care cele mai cunoscute sunt fondurile oferite prin intermediul programelor de tip Phare, Ispa, Sapard... însa acestea nu sunt cele mai importante.

La o privire de ansamblu, Uniunea Europeana este o structura suprastatala, care se defineste ca o comunitate de state europene independente, reunite în jurul unor valori politice, economice, culturale si sociale comune, în urma procesului de cooperare si integrare început în 1951, odata cu semnarea Tratatului de la Paris.

La nivel bugetar, statele membre contribuie la bugetul Uniunii Europene si primesc o anumita cota din bugetele astfel constituite. Fondurile sunt repartizate statelor membre prin doua sisteme, denumite Fonduri Structurale si Fonduri de Coeziune.

În ceea ce priveste Fondurile de Coeziune, acestea îsi propun sa reduca diferentele dintre regiunile si tarile europene. Obiectivul coeziunii economice si sociale apare în preambulul Tratatului de la Roma din 1957, iar termenul coeziune a fost ales ca fiind principalul cuvînt cheie pentru programul lansat în perioada anilor ’80 de catre Jacques Delors, menit sa relanseze procesul de integrare europeana prin crearea pietei interne si a uniunii monetare europene. Ideea de baza a fost aceea de a însoti elementele liberale orintate catre piata ale programului de integrare, cu o componenta sociala si o aderare explicita la solidaritate între curentele de stânga si dreapta din Uniunea Europeana.

Desi paradoxal, una dintre principalele problemele mentionate în articolele de presa si comentariile asupra extinderii Uniunii Europene este tocmai slaba capacitate sau incapacitatea statelor europene si aderante de a absorbi fondurile comunitare, fenomen care este atribuit de specialistii si analistii financiari - fragilitatii financiare a acestor state. De asemenea, foarte des se mentioneaza capacitatea redusa a tarilor de a pregati proiecte eligibile pentru absorbtia fondurilor comunitare.

Dificultatile de absorbtie apar de regula în zona Central si Est Europeana, unde sunt cauzate de o serie de probleme statale, printre care se numara si diferentele de organizare si structura sau stadiul incipient de dezvoltare a democratiei locale. Tarile din Est au initiat la începutul anilor ’90 un proces de descentralizare, proces prin care trece si România acum, aspirând la reîntoarcerea la autonomia locala, iar colectivitatile locale dispun în prezent de organisme de decizie constituite democratic, alese prin vot universal si cu competente sporite. În acest context, rolul acestor colectivitati devine din ce în ce mai mare la nivel finaciar, într-o perioada în care cerintele care li se impun presupun un efort specific pentru primirea de fonduri si pentru co-finantarea proiectelor comunitare.

Absorbtia fondurilor se face la nivelul colectivitatilor locale, pe baza competentelor extinse în mod progresiv la nivel regional. Astfel, în materie de educatie, colectivitatile locale au în sarcina întretinerea si constructia cladirilor, scolilor primare si secundare, precum si remunerarea personalului didactic (administratia institutiilor pentru studii superioare nu este asigurata de colectivitatile locale decât în Polonia). În domeniul imobiliar, colectivitatile sunt responsabile de constructia caselor si gestiunea în domeniul imobiliar, chiar daca o buna parte din apartamente si case au fost vîndute în cursul tranzitiei catre economia de piata (91% din bulgari sunt proprietarii caselor în care locuiesc). În ceea ce priveste sectorul social, o parte din cheltuielile cu încalzirea, apa si trasnsportul public pentru familiile fara venituri fac obiectul finantarilor de la bugetele locale (cum este si cazul României). De asemenea, spitalele, ordinea publica, transportul, distributia apei potabile, reciclarea apei si a deseurilor menajere, gazele si caldura sunt administrate pe plan local.

Fondurile Structurale sunt acordate pentru ca un stat membru sa atinga un nivel minim de dezvoltare a infrastructurii în raport cu standardele europene, investitiile tintind catre cresterea economica, a locurilor de munca si la dezvoltarea euroregiunilor, precum si la înlaturarea slabiciunilor structurale atât la nivelul regiunilor mai putin dezvoltate cât si în centrele urbane. Pe aceasta componenta, un exemplu este instrumentul pentru politici structurale pentru preaderare (ISPA), care, pentru perioada 2000-2006, de exemplu, avea prevazut un buget de aproximativ un miliard de euro pe an.

Punctul de pornire în discutia cerintelor financiare trebuie sa fie definitia beneficiarului de proiect si aceea a proiectului însusi din cadrul fondurilor structurale si în special a programelor operationale finantate din aceste fonduri. Titularul de proiect este denumit de regula "beneficiar", acesta fiind organismul/institutia care beneficiaza de asistenta FS a UE pentru implementarea unei "operatiuni". Proiectul, din punctul de vedere al FS, poate fi descris cel mai bine drept cea mai mica operatie de investitie care poate fi implementata autonom în cadrul programului. În cazul programelor din perioada actuala, regulamentul 1260/99 statuteaza urmatoarea definitie: beneficiarii finali sunt institutiile sau firmele publice sau private responsabile pentru operatiile de achizitie. În cazul schemelor de ajutor pentru sprijinirea investitiilor private (- articolul 87 din Tratatul UE) precum si în cazul ajutorului acordat organelor desemnate de catre statele membre, beneficiarii finali sunt organele care acorda ajutorul. Beneficiarul final este ultima veriga a lantului de subiecti care joaca un rol public, asumându-si responsabilitatea, în fata autoritatii de administrare, pentru implementarea proiectelor, precum si pentru respectarea tuturor regulamentelor nationale si ale UE, privitoare la achizitiile publice, competitie, probleme de mediu, sanse egale, publicitate etc.