Impozitele directe, locul și rolul celor pe venit și pe avere în practica românească

IMPOZITELE DIRECTE,LOCUL ŞI ROLUL CELOR PE VENIT ŞI PE AVERE ÎN PRACTICA ROMÂNEASCĂ

CAP.I. IMPOZITELE DIRECTE-FORMĂ A SISTEMULUI IMPOZITULUI

1.1. Conţinutul,rolul şi elementele impozitului

1.1.1 Conţinutul impozitului

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit.

Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevăzută de lege.

1.1.2 Rolul impozitului

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic şi social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifestă pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut între grupuri sociale şi indivizi, între persoanele fizice şi cele juridice.

Pentru ca prin impozite să se poată realiza obiectivele financiare, economice şi sociale urmărite de către stat la introducerea lor, este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute şi respectate atât de organele fiscale, cât şi de contribuabili.

1.1.3 Elementele definitorii ale impozitului

Printre elemetele impozitului se numără: subiectul(plătitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plată, etc.

Subiectul impozitului( contribuabilul) este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata acestuia.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul.

Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii poate fi venitul sau averea.

Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul.

Unitatea de impunere se foloseşte pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil. Drept unitate de impunere putem întâlni: unitatea monetară, metrul pătrat de suprafaţă utilă, hectarul de teren, bucata, kilogramul, litrul, etc.

Cota impozitului sau cota de impunere reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere.

Asieta (modul de aşezare a impozitului) reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile şi determinarea impozitului datorat statului.

Termenul de plată indică data pînă la care impozitul trebuie achitat statului.

1.2. Clasificarea impozitului după incidenţă

1.2.1 Impozitele directe

Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite.

1.2.2.Impozitele indirecte

Impozitele indirecte sunt acele categorii de impozite care se aşează asupra bunurilor de consum sau a serviciilor vândute persoanelor fizice sau juridice. Perceperea acestor impozite se face indirect de la consumatori,care sunt şi suportatorii,de către cei care vând mărfuri sau prestează servicii şi sunt plătitorii de impozit către stat,adică subiectele impozitelor.

În timp ce impozitele directe vizează existenţa venitului,impozitele indirecte vizează cheltuirea acestora.

CAP.II. IMPOZITELE DIRECTE ŞI CARACTERISTICILE LOR DE BAZĂ

2.1. Caracterizare generală

Impozitele directe reprezintă forma cea mai vehe de impunere.Ele s-au practicat şi în orânduirile precapitaliste, însă, o extindere şi o diversificare mai mare au cunoscut abia în capitalism.Trecerea sarcinii fiscale asupra contribuabililor de rând nu s-a mai putut face prin creşterea impozitelor directe ci, pe de o parte, pe calea repercursiunii impozitelor directe, iar pe de altă parte prin extinderea impozitelor indirecte.Subiectul impozitului direct este şi suportatorul acestuia. În realitate, pe calea repercursiunii, plătitorul şi suportatorul impozitului direct sunt persoane diferite.

În evoluţia lor, impozitele directe au ţinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activităţi, fie pe venit sau pe avere.

Prin urmare, impozitele directe fiind nominative şi având un cuantum şi termene de plată precis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunoştinţa plătitorilor, sunt mai echitabile şi deci mai de preferat decât impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă consumatorii diferitelor mărfuri şi servicii nu ştiu cu anticipaţie când şi mai ales cât vor plăti statului, sub forma taxelor de consumaţie şi a altor impozite indirecte.