Impozitul Forfetar Reprezintă un Venit Sigur la Bugetul Statului

CAPITOLUL 1.

1. Impozitarea profitului

1.1. Noţiuni generale

“ Pentru impozitarea profitului,trebuie pornit de la realitatea că nu în toate cazurile principiile contabile subordonate imaginii fidele sunt convergente în totalitate cu principiile impunerii fiscale. De aceea trebuie făcut distincţie între rezultatul contabil si rezultatul fiscal.

Rezultatul contabil – reprezintă suma globală a profitului sau pierderii exerciţiului financiar ce figureaza in contul 121” Profit si pierdere” înainte de impzitare.

Rezultatul contabil = (venituri realizate – cheltuieli corespondente )

înainte de impozitare veniturilor realizate

+

cheltuieli cu impozitul pe profit calculat şi

evidenţiat in cursul exerciţiului financiar

Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscala a exercitiului, stabilit potrivit regulilor fiscale şi in funcţie de care se calculează volumul impozitelor exigibile

( sau rambursabile ).

Din punct de vedere contabil pentru a stabili rezultatul exerciţiului se procedează la închiderea conturilor de venituri si cheltuieli, astfel:

-închiderea conturilor de cheltuieli pentru soldurile debitoare :

121 = clasa 6

“Profit si pierdere “ “ Conturi de cheltuieli “

-închiderea conturilor de venituri, pentru soldurile creditoare :

clasa 7 = 121

“Conturi de venituri “ “Profit si pierdere “

În urma acestei operaţiuni profitul va fi reflectat prin soldul final creditor al contului 121 “Prodit si pierdere “ si se supune impozitării, iar pierderea se reflectă prin soldul final debitor al aceluiaăi cont.

Profitul contabil brut determinat astfel, exprimă acel profit care nu a fost influenţat de veniturile neimpozabile, cheltuielile nedeductibile, alte sume nedeductibile prevăzute prin lege, în vederea determinării profitului fiscal impozabil si a impozitului pe profit “.

1.2. Calculul impozitului pe profit

Impozitul pe profit este unul dintre cele mai importante impozite directe.”Impozitele directe constituie forma cea mai veche şi mai simplă de impunere Ea a corespuns în special stadiului premonopolist de dezvoltare a capitalismului. Odată cu trecerea la economia de piaţă modernă , pe măsura sporirii nevoilor de fonduri băneşti ale statului , conjugată cu dorinţa patronilor de a realiza profituri căt mai mari şi cu accentuarea luptei de revendicare a sindicatelor, trecerea sarcinii fiscale asupra contribuabililor de rând nu s-a mai putut face prin creşterea impozitelor directe ci pe de o parte , pe calea repercursiunii impozitelor directe , iar pe de altă parte , prin extinderea impozitelor indirecte”.

“Obiectul acestui impozit , îl constituie profitul , care generic vorbind este beneficiul obţinut ca rezultat al investirii de capital. În sensul larg , profitul este soldul sau diferenţa rămasă după deducerea cheltuielilor efectuate de către un agent economic din veniturile obţinute. Astfel având natura de venit profitul trebuie supus impozitării”.

Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil (fiscal), care se obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal si cu deducerile fiscale, conform relaţiei urmatoare:

Rezultatul impozabil = rezultat contabil + cheltuieli nedeductibile - deduceri fiscale

Pentru determinarea profitului impozabil, sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

a) Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când se calculeaza impoziul pe profit. Principalele cheltuieli nedeductibile sunt: