Modalități de echilibrare a balanței de plăți externe

2. Balanta de plati externe

2.1 Definirea conceptului de balanta de plati externe

Balanţa de plăţi externe reprezintă cel mai important instrument de înregistrare a creanţelor şi datoriilor care apar în schimbul de mărfuri şi servicii între o ţară şi alta, exigibile într-o anumită perioadă (de obicei un an) precum şi mişcările de capital produse în aceeaşi perioadă.

Conform definiţiei FMI balanţa de plăţi externe reprezintă un tablou statistic sub formă contabilă care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade (de regulă un an). Sunt consideraţi rezidenţi - agenţii economici naţionali sau străini, persoane fizice sau juridice, care trăiesc şi desfăşoară activităţi, în mod obişnuit şi permanent, în cadrul unei ţări, inclusiv filialele şi sucursalele companiilor străine. Din această categorie sunt excluse ambasadele, consulatele, instituţiile internaţionale şi reprezentanţele acestora (incluse în categoria de nerezidenţi). Practic, diferenţierea dintre cele două categorii de operatori economici are în vedere accepţiunea economică a rezidenţei: centrul principal de interese sau de activitate.

La baza elaborării BPE stă conceptul de tranzacţie internaţională, prin aceasta înţelegându-se crearea, transformarea, comercializarea, transferul sau stingerea unei valori economice în relaţiile unei economii cu restul lumii. Tranzacţia presupune schimbul de proprietate asupra bunurilor materiale şi / sau a drepturilor financiare, prestarea de servicii sau disponibilitatea de forţă de muncă sau de capital în relaţiile dintre rezidenţi şi nerezidenţi.

Mai trebuie remarcat faptul că balanţa de plăţi externe se referă doar la operaţiunile desfăşurate de rezidenţii ce acţionează în cadrul teritoriului economi În acest trebuie observat faptul că teritoriul economic nu coincide întotdeauna cu teritoriul naţional, putând fi mai restrâns (se exclud din teritoriul economic enclavele sau teritoriile ce aparţin altor ţări sau instituţiilor internaţionale) sau mai extins.

În balanţa de plăţi externe (BPE) se înregistrează două mari categorii de fluxuri: fluxurile reale şi fluxurile financiare apărute între rezidenţi şi nerezidenţi. Momentul înregistrării acestor fluxuri în balanţă este stabilit în funcţie de momentul transferului de proprietate între rezidenţi şi nerezidenţi.

2.2 Rolul balantei de plati externe

Fiind un tabel de sinteză detaliat pe conturi şi subconturi analitice elaborate pe o anumită perioadă, balanţa de plăţi permite compararea sub raport cantitativ şi calitativ a schimburilor reale şi financiare ale unei ţări cu străinătatea. Balanţa de plăţi nu este doar o simplă înregistrare descriptivă a unor operaţiuni comerciale sau financiare, ea furnizând elementele de diagnostic care permit evaluarea avantajelor şi dezavantajelor pe care fiecare naţiune le are în schimburile comerciale cu ţările terţe, cu creditorii / debitorii sau cu organismele financiare internaţionale.

Din analiza balanţei de plăţi externe şi a soldurilor conturilor acesteia se pot trage o serie de concluzii cu privire la competitivitatea externă a economiei naţionale, în special în ceea ce priveşte comerţul cu bunuri şi servicii. Pe baza balanţei de plăţi se poate determina de asemenea poziţia investiţională internaţională a unei economii care arată sintetic poziţia net - debitoare / creditoare a unei ţări precum şi gradul de atractivitate a mediului de afaceri intern pentru investitorii rezidenţi şi nerezidenţi (atunci când mediul de afaceri se deteriorează investitorii îşi orientează capitalurile către alte pieţe mai atractive).

Oferind posibilitatea analizei raporturilor de schimb la nivel macroeconomic, balanţa de plăţi se constituie ca un instrument important în modelarea şi coordonarea politicilor comerciale externe. Atunci când apare un dezechilibru cronic la nivelul balanţei comerciale (exporturi mai mici decât importuri), teoretic acesta poate fi redus printr-un pachet de măsuri de natură fiscală (creştere de taxe vamale, facilităţi fiscale pentru investitorii străini, subvenţii, credite preferenţiale) sau de natură comercială (promovarea şi stimularea exporturilor).

În acest sens se poate observa că soldurile balanţei de plăţi constituie fundamentul pentru o serie de politici macroeconomice: fiscale, monetare, valutare, comerciale (tarifare şi netarifare) etc.

3.Echilibrul balantei de plati externe

În ansamblu, balanţa de plăţi este întotdeauna şi în mod necesar echilibrată, activul fiind egal cu pasivul (respectându-se principiul dublei înregistrări). În mod uzual se folosesc uneori termeni de balanţă de plăţi excedentară (activă) sau de balanţă de plăţi deficitară (pasivă), în realitate fiind vorba de un dezechilibru la nivelul unor părţi din balanţa de plăţi (balanţa comercială, contul curent, contul de capital şi financiar).

3.1 Factorii de destabilizare a balantei de plati externe

Factorii care stau la baza acestor dezechilibre în balanţa de plăţi externe pot fi factori endogeni sau factori exogeni. În crearea soldului pasiv (deficitar) al balanţei de plăţi externe factorii endogeni au un rol fundamental.

Factorii endogeni de destabilizare a BPE:

- Reducerea semnificativă a exporturilor cauzată de calamităţi naturale sau de evenimente fortuite (revoluţii, războaie civile);

- Creşterea importurilor pe fondul intensificării cererii interne;

- Insuficienta acoperire a cererii interne (reducerea exporturilor);

- Diminuarea competitivităţii externe a produselor autohtone (calitate scăzută, preţuri ridicate);

- Scăderea gradului de prelucrare al exporturilor;

- Deteriorarea climatului de afaceri intern;

- Insuficienta promovare / stimulare a exporturilor;

- Politică comercială (tarifară / netarifară) ineficientă;

- Structura pe ramuri a economiei naţionale.

Factorii exogeni de destabilizare a BPE:

- Dereglarea preţurilor mondiale la produsele cu pondere mare în structura comerţului exterior;

- Politica comercială a altor state (atât cea tarifară cât şi cea netarifară);

- Lipsa avantajelor competitive (comparative) reale;

- Dereglarea fluxurilor comerciale zonale ca urmare a unor conflicte / dispute comerciale internaţionale.

- Este evident faptul că numărul factorilor care pot avea impact direct sau indirect asupra situaţiei balanţei de plăţi externe este mult mai mare.