Politică fiscală

Obiectivele politicii fiscale promovate in Romania

Politica fiscala promovata în Romania are în vedere cresterea rolului

stabilizator al finantelor publice, în principal, asupra mentinerii trendului

descendent al ratei inflatiei si a evolutiei deficitului de cont curent în limite

sustenabile.

Politica fiscala în anul 2003 s-a caracterizat prin:

- reducerea treptata a presiunii fiscale si, îndeosebi, a celei pe forta de munca. În acest sens, s-a avut în vedere:

- diminuarea contributiilor de asigurari sociale cu 5 puncte procentuale, începând cu luna ianuarie 2003, care s-au adaugat celor 3 puncte procentuale reduse în anul 2002, având în vedere nivelul foarte ridicat al acestora;

- reducerea taxei de dezvoltare cuprinsa în tariful energiei electrice cu un punct procentual, în vederea reducerii costurilor de productie în sectorul respectiv;

- cresterea graduala a cotei impozitului pe profit pentru profitul aferent veniturilor realizate din export, catre cota standard;

cresterea accizelor conform graficului stabilit pentru atingerea cotelor de impozitare, în mod gradual, catre standardele Uniunii Europene.

- îmbunatatirea transparentei fiscale prin cuprinderea în bugetul

de stat ca venituri si cheltuieli cu destinatie speciala a fondurilor

pentru dezvoltarea sistemului energetic si cel al drumurilor

publice;

- consolidarea disciplinei fiscale si intensificarea controlului fiscal; continuarea reformei administratiei fiscale în vederea îmbunatatirii colectarii si crearii conditiilor necesare atingerii proiectiilor asumateprin cadrul fiscal pe termen mediu.

Legislatia privind taxa pe valoarea adaugata intrata în vigoare în

anul 2002, este în mare masura deja armonizata cu prevederile

comunitare în domeniu, fiind îndeplinite în avans, unele angajamente

asumate prin Documentul de pozitie – Capitolul X “Impozitarea”.

În cursul anului 2003, pe linia armonizarii legislatiei nationale

din domeniul accizelor cu acquis-ul comunitar, a avut loc reasezarea

accizelor la grupa de "uleiuri minerale". Astfel, prin Ordonanta

Guvernului nr.3/2003 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a

Guvernului nr.158/2001 privind regimul accizelor si pentru instituirea

unor masuri de îmbunatatire a colectarii unor venituri bugetare, în

accizele pentru uleiuri minerale a fost inclusa si taxa de drumuri datorata

pentru benzinele si motorinele utilizate drept carburanti auto.

1.3. Instrumentele si procedurile de politica fiscala

Gestionarea deficitului bugetar - cheltuieli care depasesc veniturile în sectorul de stat - reprezinta unul din cele mai importante aspecte ale politicii fiscale. Deficitul bugetar ca atare nu conduce automat la probleme macroeconomice. O utilizare eficienta a veniturilor bugetare poate genera venituri în viitor care sa acopere costul datoriilor contractate.

Tarile cu un coeficient ridicat al economiilor realizate pe plan intern si piete de capital dezvoltate pot absorbi deficitele bugetare mai usor. Un deficit bugetar relativ mare poate sa nu dea nastere la probleme într-o economie în care rata economiilor este ridicata. In schimb, un deficit bugetar chiar mic poate fi destabilizator într-o economie în care rata economiilor este scazuta. O politica fiscala sanatoasa mentine deficitul bugetar la nivelul corespunzator obiectivului de stabilitate macroeconomica.

O modalitate pentru a vedea cât de sanatoasa este o politica fiscala este de a stabili în ce masura finantarea deficitului bugetar tine seama si de celelalte obiective macroeconomice asumate de guvern. Punctul de plecare al unei astfel de evaluari poate fi constituit de identitatea conform careia suma tuturor investitiilor din economie trebuie sa fie egala cu economiile disponibile atât din partea cetatenilor rezidenti, cât si din a strainilor. Conform aceste identitati, deficitul bugetar trebuie sa fie echilibrat de un sector intern neguvernamental care economiseste mai mult decât investeste si/sau de un deficit de cont curent extern.