Procedura bugetară la nivelul Uniunii Europene

CAPITOLUL I: CARACTERISTICILE BUGETULUI UNIUNII EUROPENE

Bugetul Uniunii Europene este acel act prin care se autorizează anual finanţarea ansamblului de activităţi şi de intervenţii comunitare, resursele necesare, priorităţile şi obiectivele stabilite. Evoluţia sa de-a lungul timpului reflectă transformarea succesivă a construcţiei europene.

Încă din anul 1967, ca urmare a semnării la 8 aprilie 1965 a Tratatului de la Bruxelles de fuziune a instituţiilor celor trei Comunităţi Europene, de când instituţiile comunitare au devenit unice, s-a realizat şi fuziunea celor trei bugete existente anterior. Ca excepţie însă, până la încetarea activităţii CECO, cheltuielile operaţionale (deci nu şi cele funcţionale) şi veniturile sale au fost incluse într-un buget distinct. După 2002, an în care Tratatul CECO a expirat, gestiunea patrimoniului a fost încredinţată comunităţilor existente, Comisia urmând să asigure ca aceste fonduri să rămână distincte faţă de celelalte fonduri comunitare. De altfel, încasările provenind din gestiunea patrimoniului CECO vor reprezenta încasări la bugetul general, care vor finanţa cercetările în domeniul cărbunelui şi oţelului.

Mecanismele bugetare definite prin Tratatele de la Paris (1951) şi Roma (1957) au fost modificate de mai multe ori. Începând cu anii 1970, puterile Parlamentului European în materie bugetară au crescut în mod progresiv. Procedura a făcut obiectul unei reforme profunde în 1988 şi se bazează astăzi pe trei principii:

- furnizarea Uniunii Europene a resurselor care îi permit asigurarea funcţionării sale cu un plafon total al resurselor proprii exprimat în fiecare an ca procent din venitul naţional brut (VNB) comunitar;

- garantarea disciplinei bugetare (creştere controlată a plăţilor) şi ameliorarea procedurii instaurând un echilibru interinstituţional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană;

- asigurarea unui mecanism al Fondurilor structurale eficace.

1.1. Componentele bugetului Uniunii Europene

Prin buget sunt autorizate veniturile şi cheltuielile Uniunii Europene în funcţie de priorităţile şi orientările politice adoptate de către reprezentanţii statelor membre în cadrul instituţiilor comunitare cu atribuţii privind procesul bugetar.

Veniturile bugetului Uniunii Europene sunt stabilite printr-o decizie a Consiliului Uniunii Europene, care apoi sunt ratificate de către parlamentele naţionale ale fiecăruia din statele membre.

În prezent, bugetul UE cuprinde următoarele categorii de venituri proprii: veniturile proprii tradiţionale (taxele vamale, taxele agricole şi taxele pe zahăr), cotă din TVA aplicat în fiecare stat membru (0,5%), cotă din PNB al fiecărui stat membru.

Limita maximă autorizată a tuturor veniturilor proprii ale UE este din anul 1993 de 1,27% din PNB al tuturor statelor membre, după ce în 1992 a fost 1,20%, iar până atunci 1,15%. Acest venit reprezintă aproximativ 40% din totalul veniturilor bugetului comunitar.

La rândul lor, cheltuielile bugetului Uniunii Europene se aprobă de către Parlament şi Consiliu pe baza propunerilor făcute de Comisie, după mai multe etape de examinare şi de dezbatere a mai multor variante de proiecte de buget anual. Cheltuielile bugetare sunt de două feluri:

- cheltuieli obligatorii: sunt cele care derivă din tratate sau din acte emise în baza tratatelor ;

- cheltuieli neobligatorii: includ sprijinul structural (acţiuni structurale) către regiunile dezavantajate ale UE şi cheltuielile pentru sprijinirea efortului de aderare la UE, pentru ţările candidate.

Veniturile şi cheltuielile aprobate în condiţiile menţionate mai sus constituie indicatorii bugetului Uniunii aferent unui exerciţiu bugetar corespunzător unui an calendaristic.

Contribuţia fiecărui stat membru este calculată în euro, dar este plătită, lunar, în moneda naţională, fiind virată într-un cont deschis pe numele Comisiei Europene la banca centrală naţională.