Reglementări și Instituții pe Piața de Capital

Cap.1 INTERMEDIARI PE PIAŢA DE CAPITAL

1.1. Societăţi de servicii de investiţii financiare

În România, cadrul legislativ privind piaţa de capital a suferit o serie de modificări. Astfel, abrogarea Legii nr.52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori a fost impusă de asigurarea condiţiilor necesare respectării cerinţelor prevăzute de Directivele Uniunii Europene în domeniu, de asigurarea transparenţei, protecţiei investitorilor, a stabilităţii sistemului financiar, de întărire şi dezvoltare a pieţelor reglementate de valori mobiliare şi instrumente financiare derivate. În acest scop, a fost elaborat un pachet legislativ unitar format din:

Obiectivul principal al recomandărilor a fost stabilirea unor standarde comune de etică comportamentală a participanţilor în vederea asigurării unei funcţionări corecte a pieţei de capital şi protejarea interesului general. Principiile generale stabilite se refereau,

în principal, la exigenţele şi interdicţiile privind transparenţa şi calitatea informaţiei, manipularea pieţei, gestionarea conflictului de interese, egalitatea de tratament a investitorilor, secretul profesional şi regulile de operare pentru societăţile de servicii de investiţii financiare.

Transpunerea recomandărilor Uniunii Europene era deja asigurată, în parte, de legislaţia în vigoare. Cu toate acesta, în scopul armonizării legislaţiei româneşti cu evoluţiile înregistrate la nivelul legislaţiei comunitare şi pentru eliminarea unor bariere referitoare la libera circulaţie a serviciilor, a fost adoptată Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital,

Prestarea serviciilor de investiţii financiare în România este rezervată numai persoanelor juridice ce o desfăşoară cu titlu profesional denumiţi de legislaţia pieţei de

capital intermediari. Intermediarii pe piaţa de capital din România sunt reprezentaţi de societăţi de servicii de investiţii financiare autorizate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi instituţii de credit autorizate de Banca Naţională a României.

În contextul noii legi a pieţei de capital sunt introduse condiţiile ce trebuie îndeplinite de intermediari pentru a beneficia de “paşaportul unic european”. “Paşaportul unic” reprezintă instrumentul ce stă la baza procesului de integrare a pieţelor financiare în Uniunea Europeană. Din punct de vedere al serviciilor de investiţii, funcţionarea “paşaportului unic” presupune posibilitatea furnizorilor de astfel de servicii de a opera pe pieţele statelor membre în baza autorizaţiei din ţara de origine, precum şi liberul acces al

furnizorilor de servicii de investiţii din celelalte state membre pe piaţa naţională. Pentru ca

un astfel de mecanism să fie aplicabil şi operatorilor pe piaţa de capital din România, noua lege introduce un set de cerinţe minimale care, după data aderării, vor permite intermediarilor să presteze servicii în statele membre ale Uniunii Europene, în baza autorizaţei acordate de autoritatea competentă din România, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.). Aceste cerinţe solicită în principal ca:

a) furnizorul de servicii de investiţii să deţină suficiente resurse financiare iniziale pentru activităţile propuse;

b) persoanele din conducerea administrativă şi cea executivă, precum şi acţionarii semnificativi să respecte condiţiile de experienţă şi integritate profesională;

c) prevederi detaliate privind adecvarea capitalului;

d) apartenenţa la fondul de compensare a investitorilor.

Societăţile de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F.), sunt persoane juridice, constituite sub forma unor societăţi pe acţiuni, emitente de acţiuni nominative, conform Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, care au obiect exclusiv de

activitate prestarea de servicii de investiţii financiare şi care funcţionează numai în baza autorizaţiei C.N.V.M.

Legislaţia secundară aplicabilă S.S.I.F. a fost reprezentată, în principal, de:

- Regulamentul C.N.V.M. nr.3/2002 privind autorizarea şi funcţionarea societăţilor de servicii de investiţii financiare;

- Instrucţiunile C.N.V.M. nr.1/2003 privind autorizarea societăţilor de valori mobiliare ca societăţi de servicii de investiţii financiare;

- Instrucţiunile C.N.V.M. nr.4/2003 de modificare a Instrucţiunilor C.N.V.M. nr.1/2003 privind autorizarea societăţilor de valori mobiliare ca societăţi de servicii de investiţii financiare.

Serviciile de investiţii financiare prevăzute de lege sunt împărţite după cum urmează:

1. servicii principale:

a) preluarea şi transmiterea ordinelor primite de la investitori în legătură cu unul sau mai multe instrumente financiare;

b) executarea ordinelor în legătură cu unul sau mai multe instrumente financiare, altfel decât pe cont propriu;

c) tranzacţionarea instrumentelor financiare pe cont propriu;

d) administrarea portofoliilor de conturi individuale ale investitorilor, pe bază discreţionară, cu respectarea mandatului dat de aceştia, atunci când aceste portofolii includ unul sau mai multe instrumente financiare;

e) subscrierea de instrumente financiare în baza unui angajament ferm şi/sau plasamentul de instrumente financiare;