Rolul politicii monetare în actuala criză financiară și economică

Introducere

In ultimii ani, importanta asigurarii stabilitatii financiare a crescut semnificativ, atat la nivelul autoritatilor monetare, cat si la cel al institutiilor financiare internationale, reflectand, pe de o parte, expansiunea si liberalizarea sistemelor financiare, iar pe de alta parte, incidenta unor crize financiare sau socuri exogene cu consecinte nationale si internationale negative deosebit de mari.

Politica monetara este una din parghiile macroeconomice care joaca un rol important atat in asigurarea stabilitatii financiare cat si in asigurarea stabilitatii preturilor, ratei de dobanda, pietei valutare,cresterii economice si totodata in asigurarea unei rate a somajului reduse.

Unul din instrumentele politicii monetare il reprezinta rata de dobanda care, asa cum va rezulta din studiul de fata, se pare ca a avut un rol important in declansarea crizei economice si financiare actuale.

Dar ce reprezinta, de fapt, criza economica?

“A financial crisis is a disruption to financial markets in which adverse selection and moral hazard problems become much worse, so that financial markets are unable to efficiently channel funds to those who have the most productive investment opportunities. As a result, a financial crisis can drive the economy away from an equilibrium with high output in which financial markets perform well to one in which output declines sharply.”

Care sunt cauzele actualei crize economice si financiare?

Exista un consens asupra celor 2 cauze – aflate in relatie de interdependenta - care au stat la baza actualei crize economice si financiare : o alocare eronata a resurselor pe piata ipotecara rezultate in urma folosirii unor instrumente financiare exotice, un numar semnificativ al acestor instrumente s-au regasit ulterior in bilanturile bancilor comerciale si de investitii iar o a doua cauza este considerat fenomenul cunoscut sub numele de "loose –fitting” .

1. Esecul pietei ipotecare

Criza actuala a fost influentata de celelalte crize economice care au avut loc la nivelul economiilor emergente, la finalul anilor ’90 : tarile din Asia de Est, Rusia, Argentina, Columbia, Brazilia, Turcia. Ca o consecinta a ceea ce s-a intamplat la acel moment, tarile aflate in curs de dezvoltare au devenit circumspecte in ceea ce privea imprumutul de capital de pe pietele straine. Astfel multe state au trecut de pe o pozitie in care atrageau capitaluri straine pe o pozitie in care ofereau capital datorita unei reduceri considerabile a consumului si investitiilor. Tarile industrializate si-au manifestat interesul de a atrage capitalurile excedentare de pe alte piete pentru a le plasa sub forma de investitii in sectorul de inalta tehnologie (IT) inainte de anul 2001 cand a avut loc colapsul asa numitei “IT bubble” . Politica monetara relaxata, practicata la acel moment de majoritatea bancilor centrale coordonate de FED, a reprezentat o garantie a faptului ca declinul brusc ”IT bubble” nu reprezenta un motiv de ingrijorare si nu urma sa aibe efecte negative asupra economiei mondiale. Cu toate acestea, ratele de dobanda mici practicate de bancile centrale a determinat o crestere a preturilor si a investitiilor pe piata imobiliara in state precum SUA, Irlanda, Spania, Olanda, Marea Britanie, Noua Zeelanda.