Servicii. Clasificare

Serviciile reprezintă „activităţi oferite de către persoane calificate şi specializate în diverse domenii, altor persoane, pentru satisfacerea anumitor nevoi sociale ale acestora sau pentru efectuarea unor activităţi care nu se materializează în produse (de exemplu: realizarea de reparaţii diverse).

Serviciile pot fi privite ca si ocupatii, sarcini ce revin unor persoane sau subdiviziuni din cadrul unor organisme ce îndeplinesc anumite functii;

Termenul de serviciu poate fi asociat unui ansamblu de meserii (profesori, medici, etc.) sau poate fi atribuit mai multor unitati de productie ce se grupeaza în ramuri distincte ale economiei; Serviciile se pot desfasura fie în interiorul întreprinderii, servind interesele acesteia, fie în unitati specializate, servind interesele mai multor unitati.

Serviciile acopera atât nevoi de ordin primar (de hrana, deadapost, etc.) cât si de ordin superior (confort, îngrijire, refacere) chiar si nevoi spirituale (de educatie, de cunoastere, etc.). Serviciile au o legatura directa cu progresul tehnico-stiintific, prin natura lor stipendiindu-l si bucurându-se de avantajele sale.

Un alt criteriu de definire a serviciilor este caracterul muncii- productiva sau neproductiva depusa în sfera serviciilor; si aici opiniile sunt numeroase, mergând de la considerarea serviciilor ca fiind în totalitate neproductive pâna la a le considera productive în totalitate, prin echivalarea utilitatii cu productivitatea.

În aceasta idee, "Dictionarul de economie politica" subliniaza ca serviciile reprezinta "un sector al economiei în care se desfasoara o activitate menita sa satisfaca o anumita nevoie sociala fara sa se materializeze obligatoriu în produse". Astfel, serviciile sunt împartite în: activitati productive prin care se creeaza, se adauga sau se mentine valoarea produselor (ex: ambalarea produselor, spalatorii, curatatorii, etc.) si servicii neproductive, utile dar care nu creeaza venit national (ex: învatamânt, sanatate, etc).

Secolul al XX-lea este considerat "secolul serviciilor", marcat de procesul de "servicizare" a întregii economii. În continuare prezentam câteva dintre cele mai întâlnite definitii:

- Leonard L. Berry, specialist în servicii, spune ca "serviciul este o activitate, un efort, o performanta".

- Christian Gronroos autoritate cunoscuta în domeniu, spune ca "un serviciu este o activitate sau un grup de activitati, mai mult sau mai putin tangibile, care au de obicei loc în momentul interactiunii dintre cumparator si prestator".

- o alta definitie cuprinzatoare a serviciului spune: "Reprezinta o activitate umana, cu un continut specializat, având ca rezultat efecte utile, imateriale si intangibile destinate satisfacerii unei nevoi sociale.

- Totodata serviciile sunt activitati de sine statatoare, autonomizate în procesul adâncirii diviziunii sociale a muncii si sunt organizate distinct într-un sector denumit si sectorul tertiar".

- James Fitzsimmons defineşte serviciul ca fiind perisabil în timp, o experienţă intangibilă executată pentru ca un client să acţioneze în rol de coproducător.

Pentru delimitarea sferei serviciilor si-au gasit punct de plecare în teoria clasificarii sectoriale a ramurilor economiei.

Întemeietorul clasificarii sectoriale a ramurilor economiei nationale este considerat Jean Fourastié, care a perfectionat clasificarile anterioare.

Clasificarea facuta de Jean Fourastié se pastreaza în linii mari si astazi si cuprinde: sectorul primar-agricultura, vânatoarea si pescuitul si industria extractiva (care este inclusa în prezent în sectorul secundar); sectorul secundar- activitatile industriei prelucratoare (dupa unii si constructiile) si sectorul tertiar- toate celelalte activitati desfasurate în economie.

Criteriul principal dupa care s-a facut clasificarea este cel al nivelului si dinamicii productivitatii muncii.

Se apreciaza ca productivitatea muncii se situeaza la cote medii în sectorul primar, la cote ridicate în sectorul secundar si la cote scazute în sectorul tertiar.