Sistemul bancar elvețian și cel românesc - analiză comparativă

Sistemul bancar este ansamblul instituțiilor, relațiilor financiar-bancare, normelor, infrastructurilor, tehnicilor ce interacționează în mod complex, cu scopul de a mobiliza sub formă de depozite și de a distribui, sub formă de credite, fonduri financiare, precum și de a oferi facilități, inclusiv sisteme de plăți, pentru diverși agenți economici, financiari sau nefinanciari, inclusiv persoane fizice.

Sistemul bancar este o componentă a sistemului financiar al unei țări, influentând bunăstarea unei naţiuni.

Sistemul bancar din Elveţia

Economia elveţiană este, conform clasamentelor întocmite de renumite instituţiiinternţionale specializate, printre cele mai competitive şi liberale. Principalele coordonate careconferă Elveţiei caracteristicile unui mediu de afaceri privilegiat, adaptat produselor si serviciilor de înaltă calitate si tehnicitate sunt: gradul ridicat de protecţie oferit de legislaţia în domeniulafacerilor, stabilitatea pe temen lung a cadrului investiţional, nivelul scăzut de intervenţie şicontrol din partea autorităţilor, garantarea deplină a dreptului de proprietate, libera competiţie precum şi apărarea secretului bancar.

Sectorul bancar reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei elveţieneşi absoarbe aproape 4% din populaţia activă. Băncile elveţiene gestionează bunuri in valoare de peste 3.300 miliarde CHF dintre care mai mult de jumatate provin din afara Elveţiei.Cu o lungătradiţie in materie de stabilitate economică şi financiară manifestată in principal in nivelul scăzutal inflaţiei, o rată redusă a dobanzilor si o monedă naţională puternică si stabilă , Elvetia esteconsiderată unul dintre cele mai mari centre financiare offshore din lume, devansând Londra, New York sau Frankfurt.

În afara celor două bănci renumite UBS şi CS GROUP care se află printre cele mai mariinstituţii bancare din lume, pe piaţa bancară elveţiană sunt prezente multe alte bănci locale si peste 100 de instituţii financiare străine .

Băncile cantonale ,băncile regionale şi băncile de economii joacă un rol important in finanţarea proiectelor de investiţii. Organizaţia cea maiimportantă din sectorul bancar elveţian este Swiss Bankers Association.

Secretul băncilor elveţiene are mare legătură cu neutralitatea tradiţională a ţării. Este un fel de convenţie acceptată de toată lumea pentru a face din această ţară un fel de paradis securizat pe toată linia : teritoriul, băncile, chiar şi francul elveţian este perceput în acest sens.

Primele bănci private elveţiene au apărut pe la 1680, iar patronii lor garantau cu propria avere toatedepozitele clienţilor. Acest lucru s-a dovedit o reclamă de mare succes şi de aici s-a născuttradiţia privind securitatea unei bănci elveţiene. Banca centrală se află în fruntea piramidei, coordonând întreaga activitate bancară avândfuncţia de ”bancă a băncilor”. Are obligaţia implementării politicii monetare de bază, băncile comerciale fiind principala sa clientelă. Toate celelalte bănci sunt obligate să-şi deschidă conturicurente la banca centrală şi să-şi constituie la dispoziţia acesteia rezerve minime obligatorii. Pe baza acestora banca centrală poate acorda băncilor comerciale credite de refinanţare.Ea este banca care gestionează masa bănească, având rolul de bancă de emisiune,urmărind în permanenţă satisfacerea cererii de monedă cu bani de cont şi bilete de masă. Aceasta deţine monopolul asupra emisiunii. Oferă economiei bancnote ce întrunesc standarde ridicate pentru respectarea calităţii şi a securităţii. Este de asemenea însărcinată de către Constituţia federaţiei cu sarcina de distribuire a monedei.