Studiu privind impozitele directe în România și în statele membre UE

1. Impozite-notiuni generale

Impozitele reprezinta participarea cvasivoluntara a cetatenilor inspre realizarea binelui comun si nu a binelui individual. Chiar daca perspectiva nu ne ofera beneficii imediate, statul ne va oferi noua, castiguri care vor depasi categoric “pierderile” date statului sub pretextul eufemistic, impozit.

Din punctul meu de vedere, cetatenii unui stat trebuie sa inteleaga ca aceste impozite, pentru stat, sunt o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu venituri banesti s bugetului, dar si importante instrumente de politica financiara, economica si sociala.

Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabi l. Caracterul definitive al impozitului evidentiaza lipsa obligatiei de restituire direct catre platitor a sumei percepute. In schimbul acestora, platitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata.

Aparitia si evolutia impozitelor poate fi caracterizata ca un proces complex si de durata, inceput o data cu destramarea comunei primitive, aparitia statului si a proprietatii private, scindarea societatii in clase nominale, dezvoltarea fortelor de productie si a relatiilor marfa-bani.

Pe teritoriul actual al Romaniei, cele mai vechi surse financiare ale statului au fost dijmele, initial un impozit fix in natura pe produsele pamantului, inlocuit ulterior prin dari variate pe fiecare produs, devenite aproape insuportabile prin numar si marime. Impozitul in bani a fost introdus în secolul al XIV-lea sub numele de bir, adica impozitul personal sau capitatia. Abia prin Regulamentul Organic incepe organizarea unui sistem fiscal ce instituie forme mai inaintate de impozit, cu impozite directe, cum ar fi: patenta (plata in sarcina negustorilor si meseriasilor), impozitul mobiliar, pe salarii, pe proprietati, precum si cu primele impozite indirecte: vami, monopoluri. Dupa unire si unificarea administrativa a Moldovei cu Muntenia, domnitorul Alexandru Ioan Cuza reformeaza sistemul fiscal existent folosind modelul apusean, in particular cel francez, introducand impozite caracteristice vremii (impozitul funciar, taxa de succesiune, taxa de timbru).

Definitiile date impozitelor sunt multiple, fiecare dintre acestea reflectând pozitia autorilor respectivi în legatura cu criteriile dimensionarii sarcinilor fiscale.

Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor, al căror nivel diferă de la o ţară la alta, şi de la o perioadă la alta . Astfel, după cel de-al doilea război mondial se considera ca această limită reprezintă 25% din PNB . In a doua jumătate a anilor ’80 această pondere reprezenta, în majoritatea ţărilor dezvoltate din Europa, între 35% şi 45% .

Un nivel prea ridicat al impozitelor aduce neajunsuri, slăbeşte iniţiativa şi multiplică fenomenele de evaziune şi fraudă fiscală, generează inflaţia . De aceea, se consideră un nivel raţional al impozitelor dincolo de care s-ar inregistra descreşteri în randamentul acestora .

Limita impozitelor este influenţată atât de factori externi sistemului de impozite, cât şi de factori interni acestuia .

2. Impozitele directe- notiuni teoretice

Impozitele directe reprezinta contributii banesti ale celor care realizeaza venituri sau poseda avere si care se particularizeaza prin impactul imediat si direct asupra platitorului . Ca regula generala, impozitele indirecte nu pot fi repercutate asupra altei persoane.

Indiferent ca este pe venit sau avere , acest tip de impozite are o incidenta directa, adica platitorul este aceeasi persoana cu suportatorul.

Impozitele directe sunt suportate direct de catre persoanele fizice si juridice care le platesc in cunostiinta de cauza. Impozitele directe, conform caracterului obiectului de impunere, se subimpart in doua categorii: impozite reale si impozite personale.

2.1 Impozitele realese stabilesc in legatura cu anumite obiecte material aflate in posesia contribuabilului: pamant, cladiri, mijloace de transport, fabric, magazine, facandu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului. Ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se asaza asupra produsului brut al obiectivului impozabil, fara a se face nici o legatura cu situatia subiecului impozitului.

Din aceasta categorie de impozite directe, fac parte:

-Impozitul funciar

-Impozitul pe cladiri

-Impozitul pe activitati industriale, cimerciale sau profesii libere

-Impozitul pe capitalul imobiliar sau banesc.

2.2 Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si pe avere, in stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute si sub denumirea de impozite subiective.