Astrofizică modernă

Lucrarea cuprinde cateva studii facute de un grup de elevi astronomi din clasele de liceu participanti la olimpiada judeteana de astronomie coordonati de doamna profesoara de fizica LUCIA GUTU.

Cercetarile efectuate au implicat un mare numar de ore de studiu si masuratori(observatii) directe,efectuate la OBSERVATORUL ASTRONOMIC AL UNIVERSITATII”BABES- BOLYAI” Cluj Napoca,la Muzeul de mineralogie din cladirea principala al UBB(studiul meteoritilor ajunsi pe planeta Pamant(Terra),la Centrul Cultural Francez pentru material bibliografic,traduceri si studierea unor programe,CD-uri,enciclopedii despre Istoria Universului si teorii actuale cuprinse in bibliografie.

Toate acestea sunt concretizate in urmatoarele teme:

1.TRANZITUL PLANETEI VENUS-dupa 122 de ani

2.TEORII ACTUALE MONDIALE DESPRE EVOLUTIA UNIVERSULUI

3.CERCETARI ASTRONOMICE DE-A LUNGUL SECOLELOR

4.FIZICIENI SI ASTRONOMI

5.METEORITII

6.CURIOZITATI!-INTREBARI PROBLEMA

7.TRANSMITEREA INFORMATIILOR DIN SPATIU

8.ZBORURI IN SPATIU

9.GLOSAR DE TERMENI

10.TESTE GRILA COMPUSE DE ELEVI

Un tranzit similar are loc daca un satelit sau umbra sa trece pe suprafata unei planete de exemplu corpurile sau umbrele satelitilor galileeni pe Jupiter sau a lui Titan pe Saturn. Aceste evenimente sunt vizibile doar cu telescopul si se numesc tranzituri ale umbrei.

Tranzitul umbrei unui satelit galileean

Tranziturile lui Mercur sau Venus se numesc tranzituri planetare si sunt foarte spectaculoase datorita raritatii lor. Se produc atunci cand Mercur sau Venus se afla la conjunctie inferioara (aceasta se intampla in medie, pentru Mercur o data la 116 zile, iar pentru Venus o data la 584 zile) si in acelasi timp aproape de unul din nodurile orbitei (punctul de intersectie a orbitei lui Mercur sau a lui Venus si planul elipticii). Atunci planeta se gaseste pe o linie dreapta intre Pamant si Soare. Deoarece planul orbital al lui Mercur este inclinat cu un unghi de 7 grade in raport cu planul elipticii, iar inclinarea orbitei lui Venus este de 3.3 grade, iar cele doua conditii - ca planeta sa fie simultan la conjunctie inferioara si intr-un nod al orbitei - nu sunt intotdeauna indeplinite, aceste tranzituri planetare sunt evenimente ceresti rare. In medie sunt 13 tranzituri ale lui Mercur in fiecare secol, adica in medie unul la 7.5 ani, iar pentru Venus la patru tranzituri in 243 de ani. In trecut astronomii utilizau tranziturile lui Mercur si Venus pentru a obtine informatii despre dimensiunile din Sistemul solar: marimea Soareului, distanta pana la Venus si distanta Pamant-Soare, care se numeste unitate astronomica (UA). Pentru a calcula aceasta marime astronomii au folosit metoda triangulatiei.

Metoda triangulatiei

Prin surprinderea momentelor exacte cand planeta intra prin stanga discului Soarelui din diferite pozitii de pe Pamant, utilizand paralaxa, se determina distanta Pamant-Soare. Astronomii au putut uliliza valoarea UA ca o baza pentru a afla distante din Sistemul solar sau distante pana la stelele apropiate. A fost de asemenea posibil sa se determine longitudinea observatorului. De exemplu observarea tranzitului lui Mercur din 1677 a fost utilizata pentru a determina longitudinea localitatii Port Royal, Jamaica. In timpul fenomenului planeta Venus va avea diametrul aparent de 57,8" iar Soarele de 1890".8. Astfel spre deosebire de tranzitul lui Mercur, la acest tranzit pe discul solar se va vedea planeta cu ochiul liber, dar protejat de ochelari de eclipsa sau filtru solar. In instrumentele astronomice utilizand de asemenea filtre pe masura se va vedea un disc negru mare de aproape 1'. Este cel mai mare disc planetar observabil, in alte situatii planetele nedepasind 50".