Analiza sistemului urban al Japoniei

Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu(227414 km2), Hokkaido(78411 km2), Kyushu(42600 km2) și Shikoku(17800 km2), plus numeroase insule mici.

Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului și placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (50 activi și circa 200 inactivi) precum și numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât și în apropierea zonelor de țărm. Totuși, lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.

În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinar(peste 80%), de vârstă relativ recentă, în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terțiare și terțiar-cuaternare. 25 de vârfuri depășesc 3000 m, altitudinea maximă este Fuji Yama/Fuji-san 3776 m.

Japonia este o țară insulară, fiind alcătuită din aproximativ 3000 de insule, dintre care cele mai mari (de la nord la sud) sunt: Hokkaido, Honshu, Shikoku și Kyushu. Japonia are un relief muntos, aproximativ 80% din suprafață este ocupată de munți cu vârfuri înalte, uneori depășind 3000 metri, fiind înconjurați de văi adânci, care formau în trecut bariere împotriva cotropitorilor.

Administrativ, Japonia se împarte în 47 de unități, numite prefecturi guvernamentale (fig.1), care împreună formează așa numitul sistem todofuken (都道府県 todōfuken). Fiecare dintre acestea are propria organizare administrativă. Prefecturile guvernamentale diferă de municipii prin faptul că implică o zona locală mai largă. Municipiile reprezintă termenul colectiv de oraș (numit shi), comună (numit machi), sat (numit mura) și district (numit ku ce există doar în Tokyo) și fiecare municipiu are, de asemenea, propria organizare administrativă. Sunt 786 de orașe, 753 de comune, 184 de sate și 23 de districte în Japonia (01.08.2011).

Fig. 1 – Harta prefecturilor guvernamentale

Japonia devine o vastă zonă metropolitană compusă dintr-o serie de întinse, medii și mici concentrări de populație, întinzându-se din Hokkaido până în Kyushu, dar și de zone rurale care înconjoară aceste concentrări de populație, devenind din ce în ce mai mult parte integrată a sistemului național urban.

De la primul recensământ național din 1920, continuitatea derivei populației din zonele rurale către cele urbane a fost prodominantă. Pentru jumătate de secol, două dintre principalele regiuni naționale, zonele metropolitane Tokyo și Osaka au continuat să experimenteze o netă imigrație a populației în interiorul lor.