Apele Minerale

Apele minerale sunt apele ce au un continut variabil de saruri, gaze, substante minerale, elemente radioactive, care le confera proprietati terapeutice. În trecut, denumirea de apa minerala se atribuia tuturor apelor subterane sau superficiale care puteau fi utilizate în scopuri terapeutice. În ultimii ani, apelor minerale destinate scopurilor terapeutice li s-a dat denumirea de ape curative. Apele minerale constituie factorii naturali de baza în tratamentul bolilor indicate. Apele minerale sunt sarate-iodurate-bromurate, sarate-sufluroase si izvoare de cura interna cu apa slaba mineralizata sulfuroasa, bicarbonata, sulfatata, calcinata sodica, magneziana. Apele doro-sodice iodurate bromurate cu degajari de gaze (hidrocarburi usoare printre care predomina metanul) sunt ape de adâncime cu concentratie mare, exploatate prin sonde.

Peste o treime din apele minerale ale Europei se gasesc in Romania. Unele dintre ele sunt simple, altele fierbinti, multe radioactive. Inca din antichitate, unele lacuri, acumulate in craterele vechilor mine de sare sau rezultate din eroziunea ori prabusirea unor parti de munte, erau cunoscute ca avand efecte terapeutice. Acestea constituie, la randul lor, o alta sursa de tratament. De altfel, prin statiunea Baile Herculane - s-au implinit 1.850 de ani de la prima atestare documentara a asezarii - Romania poate fi considerata, pe buna dreptate, o tara fondatoare a turismului balnear. Circa 160 de statiuni balneare - unele de talie europeana, altele de interes local - reprezinta tot atatea posibilitati de a trata afectiuni suparatoare si dificile. Practic, prin complexitatea factorilor de cura pe care ii detin aceste „uzine ale sanatatii”, pot fi tratate aproape toate maladiile umane. Pe de alta parte, Romania si-a castigat, in partea a doua a veacului trecut, si faima de tara a „tineretii fara batranete”, gratie terapiei si produselor medicale concepute de savanta Ana Aslan. De binefacerile scolii romanesti de gerontologie au beneficiat numeroase personalitati ale mapamondului, de la Charles de Gaule si J.F. Kennedy la Frank Sinatra ori Claudia Cardinale.

Originea apelor minerale.

De-a lungul anilor au existat numeroase ipoteze, privind originea apelor minerale, dar numai doua teorii au fost acceptate: originea vadoasa sau meteoritica si originea magmatica sau juvenila.

Conform conceptului originii vadoase, apa minerala ar rezulta din apele superficiale meteoritice infiltrate în sol si dirijate în circuit subteran de reteaua accidentelor tectonice, unde, sub imperiul gravitatiei, sunt obligate sa patrunda adesea în scoarta terestra la adâncimi mari. Pe tot parcursul lor, apele minerale spala rocile strabatute, achizitionând, prin dizolvare, saruri minerale si gaze libere aflate în zonele adânci ale apei (de exemplu CO2).

Desi mai atractiv, conceptul originii magmatice sau juvenile a apelor minerale, conform careia apa minerala ar proveni din zonele foarte adânci ale scoartei terestre si din cele ale mantalei superioare, îsi pierde treptat sustinatorii. Ar fi vorba de apa provenita prin deshidratarea magmei sau o apa de sinteza chimica pe baza gazelor care însotesc magma. Sustinatorii acestui concept pleaca de la considerentul ca magmele contin mai multa apa decât rocile cristalizate din care provin.

Între cele doua concepte s-a gasit o solutie mediatoare, conform careia majoritatea apelor minerale au origine vadoasa si ca se pot încorpora în unele zone adânci ale scoartei terestre cantitati de elemente de origine juvenila.

Tipuri de ape minerale.

Apele minerale din România prezinta o mare varietate hidrochimica. Se desprind trei tipuri predominante de ape minerale: sarate, sulfuroase-sulfate si carbogazoase, în cadrul lor aparând, în functie de natura rocilor levigate local, unele caractere hidrochimice secundare (fier, arsen, potasiu, calciu, magneziu