Factorii care influențează alunecările de teren

INTRODUCERE

Unul dintre fenomenele naturale de risc major, cu implicatii majore asupra comunitatilor umane, il reprezinta alunecarile de teren. Acestea afecteaza versantii (alaturi de prabusiri, curgeri noroioase si torentiale), fiind cele mai raspandite si imbracand o gama variata de manifestari.

Notiunea de alunecare de teren defineste atat procesul de deplasare, miscare propriu-zisa a rocilor sau a depozitelor de pe versanti, cat si forma de relief rezultata. In sens restrans, alunecarile de teren sunt procese gravitationale, in general rapide (pot fi insa si lente) de modelare a terenurilor in panta, la materialele care se deplaseaza sunt separate printr-un plan sau sisteme de plane de alunecare de partea stabile, neantrenata in miscare. In limbajul popular din Romania exista termeni prin care se incearca o separare a procesului (fugitura, ruptura) de forma de relief rezultata- glimee, tiglai, iuti, faramituri- acestea din urma precizand si caracteristicile morfologice de ansamblu a corpului alunecarii de teren. Si in literatura de specialitate de pe plan mondial, termenii utilizati definesc atat procesul cat si forma de relief rezultata: landslide- engleza, glissement de terrain- franceza, erdrutsch- germana, frana- italiana.

Alunecarile de teren sunt procese de versant extrem de complexe, relativ putin studiate ca astfel de sisteme, procese care reclama cercetari interdisciplinare de mare specializare. Atat pe plan mondial cat si in Romania exista o ampla specialitate ce vizeaza in general doua mari domenii: geomorfologia si ingineria. Daca geomorfologii (geografi sau geologi) pun accent pe forma de relief, inclunzandu-se in mod necesar si fenomenele cauzale, precum si cele evolutive, inginerii studiaza alunecarile de teren in legatura directa cu efectele procesului asupra diferitelor activitati umane (constructii, utilizarea terenurilor etc.) si, in consecinta, alegerea masurilor optime de combatere. Alaturi de cele doua mari domenii, se impun cercetari pedologice, silvice, precum si masuratori si analize de teren, in laborator, utilizarea GIS. Studiul alunecarilor de teren are o deosebita importanta pentru dinamica versantilor atat sub aspect stiintific fundamental, cat mai ales sub aspect practic-aplicativ.

Notiunea de alunecare de teren este definita de: procese fizico-mecanice premergatoare alunecarii (procese cauzale anteprag geomorfologic), procesul de alunecare propriu-zis si durata acestuia (translarea pragului), forma de relief (efectul translarii pragului).

Primele observatii asupra alunecarilor de teren sunt legate de dezastrele produse inca din antichitate.

Descrierea stiintifica a procesului, rolul si locul sau in dinamica versantilor au stat in atentia teoreticienilor geomorfologi, atentie acordandu-li-se in secolul XX. Date fiind varietatea mare a modului de manifestare a alunecarilor, precum si varietatea formelor rezultate, unele dintre primele preocupari au fost gasirea unor elemente comune de generalizare a caracteristicilor si, implicit, a unor criterii de grupare care sa permita clasificarea lor. Majoritatea cursurilor sau tratatelor de geomorfologie a versantilor prezinta dupa o anumita schema problematica alunecarilor de teren, problematica ce poate fi grupata in doua mari sectiuni- cauze si forme, inclusiv clasificari dupa morfologie.

Parti componente si tipuri de alunecari de teren

Fata de forma lor initiala, in general uniforma, versantii afectati de alunecari de teren au profil neregulat, cu suprafete dispuse in trepte sau valurite, cu mici acumulari de apa, soluri turboase pe care se dezvolta o vegetatie iubitoare de apa. Pe versantii impaduriti afectati de alunecari de teren, copacii sunt inclinati in diferite directii, dand impresia de padure “beata”.