Grecia - geografie economică mondială

Capitala: Atena;

Vecini : Albania, Macedonia, Bulgaria, Turcia, M.Egee, M.Mediterana, M.Ionica

Populatia: 10.668.354 locuitori;

Suprafata: 131.940 km2;

Densitatea populatiei : 80,3 loc./km

Moneda: 1 Euro = 100 centi (din 2001);

Ziua nationala: 25 martie;

Limba oficiala: greaca;

Forma de guvernamant: republica parlamentara

In decursul primei jumatati a mileniului I i.Hr., Grecia arhaica inaugureaza istoria propriu-zisa a Europei, iar prin rolul ei de “civilizatie - model” pune bazele civilizatiei actuale. Grecia arhaica se refera atat la cetatile Greciei peninsulare si ale insulelor din Marea Egee, cat si la cele din Anatolia (Ionia).

Adoptarea scrierii alfabetice a facut posibila conservarea documentelor de arhiva. Succesiunea Jocurilor Olimpice, ce a servit drept cronologie, incepea la 776 i.Hr. Totodata, este perioada reluarii contactelor cu civilizatiile Orientului si a introducerii monedei ca mijlocitor comercial. Lumea greceasca a sec. X -VIII I. Hr.,desi o lume de navigatori, ramane limitata la aria egeeana, fiind precedata de migratia in Anatolia provocata de invazia dorienilor (sec. XII - XI) . Aceasta migratie anunta un dinamism care va duce la expansiunea coloniala spre Occidentul mediteranian si Marea Neagra. Colonizarea a contribuit la crearea unei unitati a economiei lumii vechi, facand ca regiunile sa devina complementatre.

Unitatea de baza a lumii grecesti din epoca arhaica era orasul - cetate (polis) ce desemna nu numai cetatea ca atare ci si terenul agricol inconjurator marginit si protejat natural. Acest teritoriu trebuia sa satisfaca in primul rind necesitatile de hrana ale locuitorilor.

Colonizarea greaca a creat, in afara unitatii economice a zonei mediteraniene, bazele sociale si modelul cultural al dezvoltarii intregii regiuni. Influenta greceasca asupra lumii etruscilor sau a dezvoltarii Romei clasice este covarsitoare. Modelul grec impune saltul la nivelul de stat a numeroase formatiuni tribale barbare : celti, traci, geti, sciti . Ideea de moneda la aceste popoare se datoreaza tot colonilor greci si comertului cu acestia.

Aceasta lume in care nu toate coloniile au evoluat in acelasi ritm, pastreaza cel putin o profunda unitate, cea a civilizatiei spirituale, in mod constant reinnoita prin neintreruptele calatorii de la o colonie la alta al poetilor, ganditorilor si artistilor. In acest sens se aminteste ca cetatile Occidentului devin al doilea pol al gandirii grecesti. Apar primele scoli filosofice originale

Limba greaca devine limba de comunicare internationala. Faraonii egipteni si regii persi creaza primele corpuri de traducatori si de scribi.

Urbanizarea si arhitectura de tip grecesc devin un model pentru celelalte civilizatii mediteraniene. Astfel , Platon considera Agrigentul unul dintre cele mai frumoase orase ale vremii, prin pozitia, armonia templelor si prin grandoarea caselor sale.

Ca fenomen, colonizarea greaca reprezinta un factor determinant al dezvoltarii istorice a Europei si a Orientului Apropiat prefigurand lumea elenistica si pe cea a Romei clasice.

Cu acest scurt istoric in minte putem gasi o explicatie a faptului ca Grecia este una dintre pricipalele tari receptoare de turisti din Europa.

Turismul in sens general, uzual, reprezintă călătoriile de plăcere, pentru recreere. Aceasta definitie a fost extinsă în ultimii ani pentru a include orice călătorie în afara zonei în care cineva trăieşte sau munceşte, de la călătorii de o zi până la vacanţe pe perioade mai lungi.

Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX şi XXI. Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de a voiaja în Europa, în general, şi în Franţa, în special. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement.

Turismul a fost, în timp, obiectul a numeroase studii, mulţi autori încercând să-l definească. În 1905, R. Guyer-Freuler arăta că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbarea mediului de viaţă, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii”. Profesorul elveţian W. Hunziker a elaborat în 1940 o definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial: „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare”. Dicţionarul Enciclopedic Român propune următoarea definiţie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”