Încălzirea Globală Mit sau Realitate

1. DISPUTA ASUPRA ÎNCĂLZIRII GLOBALE

Toti omenii de stiintă care studiază clima sunt de acord cu faptul că în aer există mai multe gaze de seră decât existau înainte, si că, în consecintă, într-o oarecare măsură temperatura Pământului va creste. Nu există însă un consens în legătură cu aprecierea nivelului de încălzire. Principalul subiect de discutie este efectul pe care îl va avea dioxidul de carbon asupra temperaturii. Arrhenius, în anul 1896, a fost primul care a calculat efectul pe care îl va avea dublarea cantitătii de dioxid de carbon din atmosferă, concluzionând că temperatura globală va creste cu 8ºC.

În anii 1970, experimentele au arătat că principalele benzi de absorbtie a dioxidului de carbon din atmosferă de la suprafata Pământului erau saturate, si s-a crezut că dublarea cantitătii de dioxid de carbon ar putea creste temperatura cu 0,5 ºC. Totusi, experimentele ulterioare au indicat faptul că în tropopauză, unde aerul este mai rarefiat si mai rece – vârful principalului strat atmosferic, situat la o înăltime de aproximativ 8-18km – benzile secundare de absorbtie a dioxidului de carbon nu erau pe deplin saturate.

O parte din radiatia de undă lungă de la suprafata Pământului va fi interceptată în tropopauză si apoi difuzată din nou în troposferă.

Rapoartele de evaluare întocmite de ONU în anii 1990 si 1996 au sugerat aparitia unei încălziri aditionale de 4,4 wati pe metru pătrat într-o secundă. Raportul din 2001 a redus această cifră la 3,7 wati. Totusi, nu se stie sigur cât anume din această energie aditională va ajunge la suprafată. Într-o estimare adresată către ONU, dr. Hugh Ellsaesser a sugerat că doar 1,5 wati vor ajunge la suprafată. Printre cercetători importanti din domeniul climei, care nu sunt de acord cu faptul că dioxidul de carbon aditional din aer va avea un efect major asupra climatului, asa cum sugerează ONU, se află si profesorul Richard Lindzen de la Institutul de Tehnologie din Massachutts care a primit recent un premiu pentru curajul de a se opune gândirii conventionale.

Într-un pamflet intitulat „Un ghid către realitatea si fictiunea schimbărilor climaterice”, Societatea Regală afirmă că: „Există câteva persoane si unele organizatii, unele dintre ele fondate de industria petrolieră a Statelor Unite, care caută să submineze stiinta schimbărilor climaterice si munca grupului interguvernamental ce studiază schimbările climaterice”. Ecologistii sustin că Exxon Mobil a furnizat fonduri organizatiilor care se opuneau viziunii „consensuale” asupra schimbărilor climaterice. Pe de altă parte, Societatea Regală este subventionată de guvernul Marii Britanii, si majoritatea cercetătorilor din lumea întreagă sunt finantati de către stat, afirmatia „lipsa problemelor este echivalentă cu lipsa fondurilor” fiind considerată ecuatia fundamentală a stiintei subventionate de stat.

2. PERIOADA MEDIEVALĂ DE ÎNCĂLZIRE

Pentru a afla dacă încălzirea globală este sau va deveni periculoasă pentru planetă este esential să stim dacă temperaturile medievale au fost cel putin la fel de ridicate ca cele de azi. Până la raportul ONU din 2001, a fost pe deplin acceptat faptul că a existat o perioadă mai caldă, de aproximativ 500 de ani, între 950 si 1450. Perioada medievală de încălzire a făcut parte dintr-un ciclu natural de variatii climatice care a fost evident încă de la sfârsitul ultimei ere glaciare această perioadă fiind cu până la 3ºC mai călduroasă decât perioada actuală. Începând cu anul 1000 este consemnat faptul că vapoarele navigau în zone ale teritoriului Arctic unde în prezent există o fâsie permanentă de gheată. În 1421, un escadron al Marinei Imperiale Chinezesti a navigat exact de-a lungul Arcticii si nu a găsit deloc gheată. Este posibil ca atunci să fi existat o portiune mai mică de gheată la Polul Nord decât în prezent, în special vara. Totusi ursii polari au supravietuit, desi s-a discutat mult despre presupusa amenintare pe care o ridică o zonă Arctică mai caldă, în prezent ursilor polari le merge foarte bine în actuala perioadă caldă, 11 din cele 13 familii principale cunoscute prosperă mai bine ca niciodată.

Erik cel Rosu a dat numele Groenlandei, care în traducere înseamnă „pământul verde”, pentru a-i încuraja pe colonistii danezi, deoarece în acea vreme sud-vestul Groenlandei era într-adevăr verde. Nu era acoperit de gheturi si a fost de cultivat din plin până la 1425, când fermele au fost brusc cuprinse de înghet. Asezările agricole ele vikingilor au rămas acoperite de solul înghetat până în zilele noastre, un indiciu important ce arată că în Evul Mediu existau temperaturi mai ridicate decât în prezent si că nu trebuie să ne alarmăm în legătură cu topirea ghetarilor din Groenlanda deoarece este foarte posibil ca acestia să se fi topit cu mult peste nivelul actual în timpul perioadei medievale de încălzire.