Industria gazelor naturale în Europa

INDUSTRIA GAZELOR NATURALE (ASPECTE GENERALE)

Gazele naturale constituie un amestec de hidrocarburi saturate in care predomina metanul,fiind larg utilizate sub forma de combustibili(avand o putere calorica ridicata,de 5.500-13.500kcal/m³,arderea completa,lipsita de toxicitate) si de asemenea,ca materie prima pentru industria chimica-la fabricarea amoniacului,metanolului,maselor plastice,fibrelor sintetice,cauciucului,negrului de fum.Gazele naturale s-au format,ca si petrolul,din transformarea materiei organice in procesele de sedimentare proprii bazinelor marine si lacustre,iar dupa unele ipoteze,din metamorfismul carbunilor bituminosi sau prin procese vulcanice.Compozitia gazelor naturale depinde in special de trei factori,si anume:conditiile de temperatura si presiune ale zacamantului,structura geologica a zonei de extractie si gradul de saturatie la temperatura de iesire din zacamant.

Gazele naturale se impart in doua categorii:gazul metan si gazul de sonda.Gazul metan,numit si gaz natural uscat,se gaseste singur in zacamant,contine o mare proportie de metan (intre 69 si 99,91%) si o cantitate mica de hidrocarburi superioare metanului (etan,butan,izobutan).Zacamintele de gaz metan pot fi situate fie in apropierea unor regiuni petroliere,fie cu totul alte regiuni (Podisul Transilvaniei din Romania,Podisul Stavropol si zona Saratov din C.S.I.).Exploatarea lui se face cu ajutorul sondelor si este mult mai ieftina decat a petrolului (de circa 8ori) si carbunelui (de 12ori) deoarece se afla sub presiuni destul de mari.Gazul metan se utilizeaza asa cum a fost extras,fiind supus doar unor operatii curente de separare mecanica a impuritatilor solide si lichide si a compusilor de sulf (cand ii contin in cantitati mai mari).Ele au o putere calorica ridicata (intre9 860-13 850kcal/m³).Gazele de sonda,numite si gaze umede sau asociate,se gasesc in zacamant impreuna cu petrolul si s-au format odata si impreuna cu acesta.In cadrul zacamantului de petrol,gazele de sonda pot fi dizolvate in petrol sau se pot gasi liber,formand o cupola deasupra zacamantului,ori un strat gazeifer inclus in acesta.In primul caz alcatuiesc asa numitul cap de gaz sau gaz-cap.Prezenta gazelor libere in zacamantul petrolier,sub forma cupolei determina curgerea amestecului de petrol cu gaze in sonda.Fiind un amestec de metan cu etan,propan,butan precum si de alte hidrocarburi saturate mai grele,gazele de sonda au un continut de metan mai redus decat gazul metan.Procentul variaza intre 69 si 95%.In schimb,dispun de un continut mare de hidrocarburi superioare metanului,mai ales de etan,propan,butan,ceea ce le confera o mai mare valoare comerciala.Din propan si butan se obtine gazolina,din care se extrag benzene usoare,utilizate in aviatie sau in alte domenii care necesita carburanti de calitate superioara.Tot atat de valoroasa este aceasta si in industria petrochimica.Gazul de sonda poate fi extras direct din zacamant,fiind exploatat odata cu petrolul,dar poate proveni si din rafinarea petrolului (in urma cracarii).

Utilizarea la scara industriala a gazelor naturale a inceput in secolul XIX,inaintea petrolului.Din 1885 gazele naturale incep sa fie folosite la furnale.Descoperirea motorului cu ardere interna a conditionat dezvoltarea cu ritmuri mai accelerate a industriei petrolului,cu atat mai mult cu cat in statele industriale din Europa gazele naturale sunt cunoscute si valorificate mai tarziu-in Olanda,Rusia.De aceea in anul 1929 productia de gaze naturale era de doar 57mld.mc.Evolutia productiei de gaze naturale in perioada interbelica era dominata de cativa producatori:Rusia, Romania.In perioada postbelica dezvoltarea industriei gazelor naturale cunoaste un salt semnificativ,cand sunt descoperite zacaminte importante in Rusia.In aceasta perioada se obtin progrese insemnate in transportul si distributia gazelor naturale prin lichefiere,in special in constructia gazoductelor de mari dimensiuni,a vaselor maritime.Se descopera noi folosinte ale gazelor in industria chimica.Printre marile gazoducte ale lumii,construite dupa al doilea razboi mondial,poate fi mentionata magistrala euro-siberiana,care alimenteaza un sir de state europene,inclusiv Germania, Franta, Italia si state din Europa Centrala si de Est cu gaze naturale din Rusia.