Lectiile Cernobâlului

Cuprins :

- Cauzele dezastrului

- Efectele

“Omenirea ar trebui sa-si schimbe

optica asupra a ceea ce se poate

numi calamitate mondiala”

Dillwyn Williams

Am comemorat, de curând, 20 ani de la catastrofa de la Cernobâl, cel mai mare dezastru nuclear din istoria omenirii. Explozia reactorului de la aceasta centrala nucleara din Belarus, în 1986, a dus la eliberarea unor cantitati enorme de izotopi radioactivi, aproximativ 1 019 becquereli, iar norul radioactiv a afectat zone întinse din Belarus si nordul Ucrainei si o mica parte a teritoriului Rusiei; un grad mai scazut de radioactivitate a fost depistat pe toata emisfera nordica. La început, raspunsul organizatiilor internationale fata de necesitatea de a studia consecintele exploziei pe termen lung asupra sanatatii a fost lipsit de coordonare si nu este nici in prezent adaptat cerintelor. În 1990, Organizatia Mondiala a Sanatatii a primit, din Japonia, 20 de milioane $ (14 milioane £) pentru a investiga efectele asupra sanatatii, dar donatia a fost controlata efectiv de catre un singur oficial, multi bani au fost cheltuiti fara justificare, iar rezultatele au fost dezamagitoare. Tot în 1990, Agentia Internationala pentru Energie Atomica a efectuat o investigatie separata. Rezultatele cu privire la posibilele consecinte asupra sanatatii au fost, în general, linistitoare, cu toate ca se cunosteau cazuri de neoplasme tiroidiene la copii. SUA si Uniunea Europeana au semnat tratate separate cu guvernele implicate, permitându-le sa investigheze efectele asupra sanatatii. La început, Uniunea Europeana si filiala europeana a OMS au jucat un rol principal în atragerea atentiei asupra incidentei neoplasmului tiroidian la copii, dar ulterior au aparut studii separate ca, de exemplu, cel al Fundatiei Memoriale pentru Sanatate Sasakawa din Japonia. S-au implicat, fiecare in parte, si Unesco, Crucea Rosie Internationala, precum si mai multe alte organizatii si state. Au fost obtinute mostre de tesut tiroidian de catre diverse grupuri de cercetatori care, uneori, nici nu aveau vreo aprobare guvernamentala; au existat si situatii în care diferite colective de cercetare si-au publicat rezultatele experimentelor pe tumori fara sa stie ca aceleasi date fusesera obtinute si de alti autori.

În cele din urma, corpul medical al oamenilor de stiinta reprezentând asociatiile internationale pentru studierea tiroidei a luat initiativa unei coordonari a cercetarilor in domeniu. La treisprezece ani de la data petrecerii incidentului s-a ajuns la un acord între guvernele din Belarus, Federatia Rusa si Ucraina, împreuna cu Institutul National de Cancer al SUA, Fundatia Memoriala pentru Sanatate Sasakawa din Japonia si OMS, ceea ce a dus la crearea bancilor pentru tumori. În prezent, prin intermediul unui centru de coordonare din Cambridge, cercetatorii au acces la o documentare completa asupra ADN-ului si ARN-ului din tesuturile tiroidiene normale si tumorale.

Lipsa de cooperare dintre organizatiile internationale, manifestata în primii ani de dupa accidentul de la Cernobâl, a fost influentata de mai multi factori. Unele organizatii nu doreau sa sprijine studiile pentru care nu primisera fonduri suficiente, pe de-o parte si din cauza conflictelor dintre personalitati. OMS Geneva a considerat oportun sa controleze coordonarea internationala, dar corpurile de finantatori s-au opus ideii de a renunta la control, date fiind problemele cu care se confruntasera programele OMS anterioare. O prima dificultate majora a reprezentat-o faptul ca multe persoane au anticipat un ritm scazut de crestere a incidentei neoplasmului tiroidian, cu o perioada de latenta de 10 ani; ei au manifestat o atitudine reticenta în ceea ce priveste acceptarea rapoartelor unei cresteri accentuate la patru sau cinci ani dupa explozie. In anumite situatii, reticenta parea sa reflecte regula generala conform careia gradul de rigurozitate a datelor necesare pentru a accepta existenta unei legaturi intre cauza si efect este strâns corelata cu interesul manifestat de indivizi sau de organizatii fata de rezultatul cercetarii.

Dupa explozia de la Cernobâl au aparut aproximativ 2 000 de cazuri de neoplasm tiroidian la persoanele care, în perioada expunerii la niveluri radioactive crescute, erau copii sau adolescenti.7-9 Din fericire, nu s-au inregistrat decât putine decese în cazurile respective (E Demidchik, comunicare personala). Nu trebuie sa ne limitam, însa, numai la efectele la nivel tiroidian, desi primele emanatii nocive aveau o concentratie foarte mare de iod radioactiv. S-a pretins ca in rândul populatiei expuse s-a inregistrat atât o crestere a incidentei afectiunilor de natura imunitara si a malformatiilor congenitale, cât si o diversitate a formelor de cancer; lipsesc, însa, studiile adecvate. La fel, la copiii ai caror parinti au fost expusi la radiatii, exista dovezi ale cresterii instabilitatii microsatelite.10 Nu sunt cunoscute efectele pe termen lung ale traiului într-un mediu contaminat cu cesiu-137; ar putea aparea si efecte tardive ale iodului radioactiv ca, de exemplu, la nivelul sânului.

Este necesar sa se studieze, la nivel international, toate efectele pe care explozia de la Cernobâl le-a exercitat pe termen lung asupra sanatatii; trebuie incluse confirmari ale diagnosticelor initiale, rolul unor determinari sigure si corelarea incidentului cu valorile dozimetrice. Pentru desfasurarea unui astfel de studiu ar fi necesar sa se aloce doar o mica parte din fondurile pe care Occidentul le ofera Ucrainei pentru a închide si ultimul dintre cele patru reactoare de la Cernobâl. În lipsa unui studiu adecvat nu se va putea face o evaluare autorizata a tuturor consecintelor; drept urmare, s-ar putea ca unele grupuri sa accepte neconditionat cele mai grave dintre efectele pretinse, iar altele sa afirme ca pe termen lung nu au fost decelate decât cazuri de neoplasm tiroidian.

Un alt exemplu al corelatiei dintre gradul de rigurozitate a datelor stiintifice si interesul fata de rezultatele cercetarii ni-l ofera raspunsul la problemele încalzirii globale. Este important sa ne intrebam nu daca exista efectiv o corelatie intre cauza si efect, ci daca este sau nu posibil ca influenta activitatii umane asupra fenomenului de încalzire globala sa justifice modificarea acestei activitati. Raspunsul este, categoric, da, si, in acest sens, gradul în care contributia activitatii nucleare ar putea reduce încalzirea globala trebuie supus unei dezbateri serioase, bazate pe compararea tuturor efectelor exercitate de generatoarele de energie conventionala si nucleara asupra sanatatii. Sunt, insa, greu de depasit dificultatile create atât de exagerarea pretinselor consecinte ale Cernobâlului asupra sanatatii, cât si de erorile si musamalizarile care apar chiar la nivelul industriei nucleare.