Planeta Terra

Dacă Pământul nu ar avea atmosferă şi hidrosferă, caracteristicile sale dominante ar fi cele două tipuri de regiuni: bazinele oceanice

şi continentele

a căror origine şi evoluţie ar fi controlată exclusiv de către forţele endogene.

Continentele se ridică deasupra bazinele oceanice ca nişte munţi uriaşi .

Apa oceanului a umplut marile depresiuni dintre continente, dar a inundat şi o parte a continentelor, şi anume platformele continentale.

Actualele ţărmuri, atât de importante din punct de vedere geografic au o semnificaţie deosebită pentru limita structurală (geologică) dintre bazinele oceanice şi continente şi evoluţia raportului apă-uscat, de-a lungul timpului

Bazinele oceanice sunt cele mai mari depresiuni ale scoarţei terestre, ocupate de apele mărilor şi ale oceanelor.

Ele sunt create de factorii tectonici, în etape de sute de milioane de ani.

Bazinele oceanice, care ocupă aproximativ două treimi din suprafaţa Pământului, au o topografie remarcabilă, majoritatea formelor provenind din activitatea vulcanică şi de la mişcările tectonice care continuă şi in prezent.

Pe Pământ există patru bazine oceanice: Bazinul Pacific, Bazinul Atlantic, Bazinul Indian și cel Bazinul Arctic.

Scuturile continentale reprezintă un element cheie pentru înţelegerea originii şi evoluţiei continentelor. Una dintre caracteristicile cele mai importante ale acestora este aspectul lor general de mari întinderi joase şi relativ plate. O altă caracteristică fundamentală este structura şi compoziţia.

Scuturile sunt formate din pânze extrem de deformate de rocile metamorfice.

Rocile scuturilor sunt cele mai vechi roci din crusta Pământului. Unele s-au format cu mai mult de 3,8 miliarde de ani in urmă.

4.3. Munţi cu structură cutată (de increţire)

Unele dintre caracteristicile cele mai impresionante ale continentelor sunt lanturile de muntii tineri care se desfăşoară pe mii de km, de-a lungul marginilor continentelor.

Pentru un geolog, termenul “ lanţ muntos” semnifică, o zonă alungită a crustei terestre în care rocile au fost intens deformate de stresul orizontal si de intruziunile magmatice, in timp foarte indelungat, prin coliziunea (ciocnirea violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul) între două plăci litosferice.

Relieful foarte accidentat este format din culmi, masive şi creste robuste şi inalte, ce alternează cu depresiuni tectonice şi văii adânci. Cutele lor geologice de amploare precum şi fracturile tectonice demonstrează că litosfera Pământului este şi a fost în permanentă mişcare. [F]