Protecția apei pe plan intern

1. Necesitatea protejarii apelor

In conditiile in care in anul 2000 apa potabila era insuficienta acoperirii tuturor necesitatilor populatiei, se pune problema intensificarii protectiei apelor atat pe plan intern, cat si pe plan international.

Bazele cooperarii intre state in vederea prevenirii si stoparii poluarii apei s-au pus in anul 1961, la Geneva, in cadrul Primei Conferinte Internationale privind Situatia Poluarii Apelor din Europa. Este momentul la care se defineste poluarea apei ca fiind “modificarea, directa sau indirecta, a compozitiei sau starilor apelor unei surse oarecare, ca urmare a activitatii omului, in asa masura incat ele devin mai putin adecvate tuturor sau numai unora din utilizarile pe care le pot capata in stare naturala”.

Au fost identificate cinci categorii de poluanti ai apelor ( de natura fizica, chimica, biologica, bacteriologica si radioactiva, urmare a diferitelor activitati antropice). Astfel, necesitatea unor evaluari ale gradului de poluare si stabilirea unor masuri de interventie in vederea diminuarii si stoparii acesteia a dus la adoptarea numeroaselor reglementari pe plan international, european si national.

2. Cadrul de reglementare a protectiei apelor la nivel national

Domeniul apelor in Romania a fost reglementat inca din anul 1924. In prezent,

actul normativ care stabileste regimul juridic al apelor este Legea 107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, operate din necesitatea implementarii directivelor comunitare. O importanta deosebita prezinta Directiva 2000/60/EC , Directiva Cadru Apa, cel mai complex instrument legisativ din domeniul protectiei si utilizarii durabile a resurselor de apa. Scopul acesteia este reprezentat de stabilirea unui cadru general pentru protectia apelor de suprafata interioare, a apelor tranzitorii si a apelor de coasta si subterane care sa previna deteriorarea, sa protejeze si sa imbunatateasca starea ecosistemelor acvatice dar si a ecosistemelor terestre si a zonelor umede , sa promoveze utilizarea durabila a apelor si sa protejeze si sa imbunatateasca mediul acvatic prin masuri de reducere progresiva a evacuarilor, emisiilor sau pierderilor de substante prioritare si incetarea treptata a evacuarilor, emisiilor sau pierderilor de substante prioritar periculoase, sa contribuie la diminuarea efectelor inundatiilor si a secetei. In Romania, aceasta directiva a fost implementata prin legea 310/2004, care a modificat si completat Legea 107/1996.

3. Protectia apelor conform Legii 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare

In Anexa 1 , Legea 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare defineste poluare apei ca fiind “introducerea directa sau indirecta , ca rezultat al activitatii umane, a unor substante, sau a caldurii in aer, apa sau pe sol, care poate dauna sanatatii umane sau calitatii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, care poate conduce la pagube materiale ale proprietatii, sau care pot dauna sau obstructiona serviciile sau alte folosinte legale ale mediului”.

3.1 Protectia apelor

Art.2 indice 1) din Legea Apelor stabileste principalele obiective ale protectiei apelor si mediului acvatic pana in anul 2015 Acestea sunt:

-prevenirea deteriorarii tuturor corpurilor de ape de suprafata

-protectia, imbunatatirea si refacerea tuturor corpurilor de apa de suprafata , in scopul atingerii starii bune a acestora

-protectia si imbunatatirea tuturor corpurilor de apa, artificiale sau puternic modificate in scopul realizarii unui potential ecologic bun sau a unei stari chimice bune a acestora

-reducerea progresiva a poluarii datorate substantelor prioritare si incetarea sau eliminarea treptata a evacuarilor si a pierderilor de substante prioritar periculoase

-prevenirea sau limitarea aportului de poluanti in apele subterane si prevenirea starii tuturor corpurilor de ape subterane

-protectia, imbunatatirea si refacerea tuturor corpurilor de ape subteraane si asigurarea unui echilibru intre debitul prelevat si reincarcarea apelor subterane

-inversarea oricarei tendinte semnificative si durabile de crestere a concentratiei

oricarui poluant rezultate din impactul activitatii umane, pentru a reduce in mod progresiv poluarea apei subterane.