Relieful Vulcanic

1. Geneza Reliefului Vulcanic

Este un relief petrografic, de tranzitie, unde intervine si structura vulcanica rezultand forme specifice. Proprietatile litologice ale lavelor (duritate, complexitate) dau nastere unor forme positive cum ar fi platourile vulcanice, conurile vulcanice. Produsele de explozie (piroclostitele) sunt friabile, permeabile dand nastere unui relief adecvat. Formatiunile vulcanice intrusive: neck-uri, dyk-uri, laccolite, pacholite, bysmallite, filoane, sill-uri, induse in formatiunile friabile se impugn azi in relief prin indepartarea formatiunilor friabile, rezultand inversiuni de relief. In peisajul actual se impugn aparatele vulcanice, rezultatul unor activitati vulcanice efuzive. Platouril;e vulcanice sunt dominate de conuri vulcanice care conserva cratere si caldeire. Exista diferentieri regionale in functie de varsta eruptiei vulcanice: sectorul Calimani  Ghiurghiu, Harghita este mai tanar, conserva aparate vulcanice, platouri. Sectorul Oas  Gutai  Tibles  Muntii Metaliferi este mai vechi iar formele sunt mai putin conservate.

Pe liniile de fractura se pun in loc primele eruptii neogene, unele submarine, din sectorul Oas  Gutai  Tibles si din zona Metaliferelor. Cenusa vulcanica depusa in apele Bazinului Transilvaniei, va genera, prin cimentare, orizontul tufurilor de Dej (cel mai gros).

Tot acum edificiul carpatic inregistreaza importante ridicari in masa, ceea ce duce la intreruperea ciclului de nivelare Rau  Ses, inainte de a ajunge la un stadiu de evolutie.

Puternica transgresiune sarmatica marcheaza patrunderi in depresiunile golfuri ale Carpatilor, ca si in culoarele tectonice cele mai importante: Bazias  Orsova, pe Dunare, prelungit si in zona Bahna; Caransebes  Mehedia, ramificat in bazinul Bozovici si probabil legat de cel al Dunarii; Beghei  Lapugiu, Deva  Brad  Beius, cu un brat pe Crisul Alb; Ampoi  Zlatna  Almas-Baita, legat, probabil, cu cel dintre Deva si Brad; sectorul estic al Depresiunii Lovistea si altele.

Se creeaza premizele celui de-al treilea ciclu de netezire din Carpati, care se va continua si in Plicen (Gornovita, respective Teregova  Muntii Banatului si Fenes  Deva, in Muntii Apuseni).

Eruptiile neogene din sectorul Nordic al lantului volcanic si din Muntii Apuseni inregistreaza noi faze de mare intensitate, insotite de depunerea altor orizonturi de tufuri in Bazinul Transilvaniei, prezenta acestora fiind semnalata si dincolo de Carpati (Subcarpatii Getici  in zona Rm. Valce  Ocnele Mari si Podisul Moldovei  in zona Racaciuni).

Orogenul fazei moldavice, de la finele Tortonianului sic el al fazei attice, de la sfarsitul Sarmatianului, nu aduc modificari esentiale in aspectul edificiului carpatic, manifestandu-se doar prin inaltari slabe pe verticala, ceea ce impune recrudescenta eroziunii pe verticala a raurilor ale caror trasee erau trasate, cel putin partial (Bistrita, Trotusul, Oltul, Jiul, Somesul in zona Montana, Crisurile).

Se presupune ca tot acum se schiteaza si primele cute din geosinclinalul Subcarpatilor, ca si din Baznul Transilvaniei (cutele diapire si domurile) a caror desavarsire se va inregistra insa in Pliocen  Cuaternar. Dupa orogenul attic, se intensifica eruptiile vulcanice si in sectorul Calimani  Gurghiu  Harghita, cele din nord (Oas  Gutai  Tibles) inregistrand un regres evident.

Bazinul Transilvaniei isi intrerupe legatura cu Bazinul Panonic, apele sale indulcindu-se treptat.

Ultimele evenimente tectonice din Pliocen  Cuaternar sunt acele care aduc teritoriul carpatic romanesc la situatia sa actuala.

Intre miscarile orogenetice, faza rhodanica, din Pontian  Dacian, nu afecteaza prea mult spatial montan propriu-zis. Acum se produce insa paroxismul volcanic din Calimani  Harghita si tot acum se scufunda Depresiunea Brasovului, care va dezorganiza vechea retea hidrografica din zona curburii (Buzaul) si va evolua ca un lac cu divagari locale peste Persani. In acelasi timp, inlantuirea puternicelor massive vulcanice din sectorul Calimani  Harghita, prilejuieste aparitia lacurilor de baraj vulcanic Bilbor, Borsec, Giurgeu, Ciuc.

2. Localizarea Formelor Vulcanice De Constructie

In partea vestica a Carpatilor Orientali, in regiunea de contact dintre zona cristalino  mezozoica si Bazinul Transilvaniei, se intinde lantul neoeruptiv, cea mai mare unitate a acestei ramuri carpatice. Prin relieful muntos, se categoriseste, ca fiind parte integranta a Carpatilor. Pana la inceperea eruptiilor, la finele miocenului, teritoriul acestui lant volcanic facea parte, insa, aproape integral, din Depresiunea Transilvaniei.

Fata de grupa nordica a lantului neoeruptiv (Oas, Gutai, Tibles), cea sudica, formata din masivele Caliman, Harghita, Persanii Nordici, se distruge prin tineretea formelor si prin massive sedimentaro  eruptive sau cristalino  eruptive (Muntii Rodna si Dargau), in care rocile magmatice, desi subordinate ca suprafata, se afla de regula in pozitii dominante. Cu exceptia Persanilor Nordici, celelalte massive ale grupei sudice a lantului neoeruptiv, deci inclusive Muntii Harghita apartin Grupei Centrale ale Carpatilor Orientali sau Moldo-Transilvani.

Dintre masivele muntoase vecine Harghitei Muntii Gurghiu si Persani au legaturi genetice mai stranse cu aceasta; ceilalti din jur sunt Muntii Hasmasu, Bodoc, Baraold si Depresiunile Giurgeu, Ciuc, Baraold. In partea de vest abruptul platoului volcanic domina Podisul Tarnavelor, respective acea parte a acestuia numita Subcarpatii Transilvaneni dintre Mures si Olt.