Repartiția petrolului în Europa

1.Formare şi clasificarea petrolului

Petrolul este un amestec natural,lichid. Uleios şi inflamabil de hidrocarburi gazoase şi solide, dizolvate în hidrocarburi lichide formând soluţii sau suspensii coloidale.

În legătura cu originea lui s-au emis două ipoteze, respectiv ipoteza originii minerale şi ipoteza originii organice.

Ipoteza originii minerale se bazează pe faptul că s-a reuşit obţinerea în laborator a unor hidrocarburi corespunzătoare celor din petrol, prin sinteze minerale. Deşi sintezele minerale sunt realităţi ce corespund din punct de vedere chimic, ele ridică însă serioase obiecţiuni în explicarea originii minerale a petrolului.

În primul rând, toate aceste sinteze presupun, în general, temperaturi şi presiuni foarte ridicate, ceea ce în scoarţa terestră se pot realiza numai la adâncimi foarte mari, unde se întâlnesc în exclusivitate roci eruptive şi metamorfice. Ori, în astfel de roci, dacă apar urme de petrol sau acumulări foarte restrânse, ele sunt extrem de rare şi se datorează unor procese de migrare a acestuia dintr-un sedimentar învecinat.

În al doilea rând, temperaturile ridicate care pot asigura sintezele minerale nu motivează prezenţa în petrol a unor compuşi organici derivaţi din phytosterină şi colesterină sau a parafinelor de natură animală sau vegetală. Se ştie, de exemplu că parafinele se distrug la temperaturi mai mari de 200 - 250° C, ceea ce înseamnă că petrolul s-a format în condiţii naturale la temperaturi sub valorile amintite.

Argumentele adese de aceste obiecţiuni fac ca ipoteza originii minerale a hidrocarburilor naturale să nu mai poată fi acceptată.

Ipoteza originii organice este susţinută atât de rezultatele experimentale, cât şi de faptele geologice observate în natură. Conform acestei ipoteze, petrolul s-a format din componenţii de bază a substanţelor organice, cum sunt lipoidele, hidraţii de carbon şi albuminele. Rolul principal îl au lipoidele, care constituie materia primă de bază în formarea petrolului, după care urmează albuminele şi apoi hidraţii de carbon.

Desigur, formarea petrolului este rezultatul unui proces deosebit de complex, realizat într-un cadru de factori a căror prezenţă este absolut necesră. Este vorba de o acumulare masivă de materie organică, provenită din organisme planctonice de origine animală şi vegetală, ca şi din diferite organisme superioare, depuse într-un mediu de sedimentare ( marin, salmastru etc.) unde, în anumite condiţii de temperatură au avut loc ample procese de diageneză.

În compoziţia petrolului intră ca principale elemente carbonul şi hidrogenul, a căror participare procentuală variază în limite relativ restrânse pentru diferite tipuri de petrol. În general, carbonul variază între 82 – 87,5%, iar conţinutul de hidrogen între 11 – 14%. Alături de aceste două elemente, mai apar în cantităţi foarte mici oxigenul, sulful, azotul etc. care asociindu-se moleculelor de hidrocarburi dau naştere unor compuşi derivaţi.

Prin combinarea carbonului şi hidrogenului iau naştere diferite tipuri de hidrocarburi, cum sunt hidrocarburile saturate formenice, hidrocarburile saturate naftenice şi hidrocarburile aromatice, care imprimă anumite caracteristici petrolului.