Adevărul despre soia

I. Istoric, origine, importanta.

Soia este una dintre cele mai vechi plante de cultura, originara din China, unde era cunoscuta inca din anul 2838 i.e.n. in America si Europa este cultivata mult mai tirziu, in anii 1829 si respectiv 1840. In tara noastra, soia se cunoaste din anul 1876, in Transilvania. Din 1913 este cultivata in campurile experimentale ale Scolii superioare de agricultura din Bucuresti si abia din 1930 este inclusa in temele de cer¬cetare ale Institutului de Cercetari Agronomice. Cresterea considerabila a productiei si perfectionarea metodelor de prelucrare a semintelor de soia au dus la obtinerea unor cantitati mari de ulei cu o valoare nutritiva ridicata si la furnizarea de proteina, care permite obtinerea unor canti¬tati sporite de produse animale. Diferitele parti ale plantelor de soia se caracterizeaza printr-un continut ridicat in proteina.

Soia este un aliment bogat in substante protective nutritive, care fortifica organismul prin aport de antioxidanti. In plus, soia nu contine colesterol. 1 kilogram de soia poate inlocui, in ce priveste continutului proteic, 4 kilograme de carne sau 72 de oua sau 7,5 l lapte.

Soia contine 46% proteine, 12-25% lipide si 10-15% glucide, minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, sulf), vitamine (A, B1, B2, D, E, F ), toti aminoacizii esentiali si 9 aminoacizi neesentiali. Fitoestrogenii din soia actioneaza asupra organismului ca niste estrogeni, inhibind cancerele datorate dezechilibrului hormonal, indeparteaza tulburarile neuro-vegetative din menopauza si previne osteoporoza.

II. Adevarul despre soia. Soia si inhibitorii proteazelor

Catapultată pe rampa medicinei curative de studiul Honolulu, inițial, recomandarea și acceptarea favorabilă a fasolei soia au fost atacate și zguduite cu putere. În timp ce unii o consideră ca binecuvantarea timpurilor noastre, acum, cand produsele animale și-au dovedit nocivitatea, altii continua s-o supuna unor atacuri necrutatoare. În timp ce unii considera soia un remediu universal, altii cred ca nu e buna decat pentru hrana animalelor.

În unele reviste nemedicale si pe internet s-a sustinut ca soia contine o cantitate mare de substante daunatoare, cum ar fi inhibitorii proteazelor, lecitine, acid fitic si altele.

Inhibitorii proteazelor sunt substante care franeaza sau reduc activitatea enzimelor digestive, ce ataca si desfac proteinele, diminuand astfel posibilitatea utilizarii proteinelor ce nu mai sunt digerate. Se stie ca numeroase legume si zarzavaturi contin substante ce inhiba enzimele care ataca proteinele. Toate soiurile de fasole, dar si mazarea, napul si sfecla sunt bogate in inhibitori de proteaze. Soia contine aproximativ 5-6 diferiti inhibitori de proteaze, totalizand circa 2 g, la 100 g boabe uscate. Experientele pe animale au aratat ca, dupa consumul unor cantitati mari de de fasole soia cruda, pot aparea tulburari de nutritie (de exemplu, tulburari de dezvoltare), deoarece inhibitorii proteazelor neutralizaeaza, impiedica actiunea tripsinei pancreatice, tulburand astfel digestia digestia proteinelor si ducand la un deficit de anumiti aminoacizi.

De fapt, rolul acestor proteaze e tocmai acela ca proteinele valoroase din soia sa nu fie alterate sau desfacute in timpul pastrarii, tocmai pentru ca bobul sa nu-si piarda valoarea nutritiva.

Observatiile arata ca, spre deosebire de animale, enzima pancreatica umana, tripsina pancreatica, nu este inhibata decat intr-o mica masura de aceasta proteaza, incat efectele observate in cursul experimentelor pe animale nu se transpun decat partial asupra oamenlilor. Si mai este un fapt foarte important: in general, aceste inhibitoare sunt termolabile, adica, prin incalzirea din cursul prepararii termice, majoritatea substantelor inhibitoare isi pierd actiunea sau ea scade foarte mult.

Prelucrarea boabelor pentru realizarea diferitelor produse din soia, indiferent daca e vorba de texturate, de pateuri, de lapte sau de alte forme ce imita carnea, duce la o scadere marcanta a actiunii inhibitoare.

Mai mult chiar, in ultimul timp, apar din ce in ce mai multe date, privind actiunea protectoare a inhibitoarelor de proteaze. Acum se stie ca inhibitoarele de proteaze, de care s-a facut atata caz, s-au dovedit a avea efecte anticancerigene si antioxidante. De asemenea, ele regleaza glicemia si diminueaza inflamatiile.