Antivitamine

Vitamina" este un termen dat unor substanţe de către Casimir Funk (descoperitorul primei vitamine; B1) în 1912 , însemnând "amină vitală". Această denumire se menţine şi azi, deşi, după cum se ştie, există vitamine care nu conţin grupări aminice (NH2).

Vitaminele sunt catalizatori biologici (activează enzime sau intră în constituţia acestora, sub formă de coenzime), lipsa lor conducând la frânarea sau blocarea proceselor metabolice. Aceşti compuşi bio joacă un rol rol funcţional important în creşterea şi dezvoltarea organismelor precum şi în buna funcţionare a celulelor, ţesuturilor şi organelor.

Deoarece în cazul insuficienţei vitaminelor apar boli carenţiale, care pot merge până la deces - în avitaminozele severe, aceste substanţe sunt indispensabile organismului uman

Antivitaminele sunt substanţe cu structură asemănătoare vitaminelor, dar care nu prezintă activitate asupra organismului uman.

Prin faptul că posedă structuri apropiate de cele ale vitaminelor, antivitaminele aderă la substraturile specifice vitaminelor, anihilând posibilitatea de acţiune ale acestora.

În consecinţă, antivitaminele pot provoca stări carenţiale (hipovitaminoze).

Exista insa si compuşi cu structură diferită de a vitaminelor şi care determină o pierdere a activităţii vitaminelor în urma transformării moleculelor acestora sau prin formarea unor complecşi cu ele.

In concluzie antivitaminele se vor clasifica in:

compuşi cu structură asemănătoare vitaminelor

compuşi cu structură diferită de a vitaminelor.

Antivitaminele din prima grupă sunt inhibitori concurenţiari, iar cele din grupa a doua sunt inhibitori neconcurenţiari.