Cuprins
- I.1. Schema tehnologică de obţinere a berii de la malţ
- 2. Caracteristici de caliatate pentru berea finită
- 3. Materii prime folosite
- II. Descrierea schemei tehnologice de obţinere a berii
- III. Brasajul
- 1. Procese fizico-chimice şi biochimice care au loc la brasaj
- 2. Variante de brasaj
- 3. Exemple de diagrame de brasaj
- 4. Cazane de plămădire-zaharificare
- IV.1.Bilanţ de materiale şi bilanţ caloric
- 2. Dimensionarea cazanului de plămădire-zaharificare
- V. Bibliografie
Extras din referat
Berea
Berea este o băutură alcoolică nedistilată, spumantă, saturată natural cu CO2, cu gust si aroma caracteristice. Berea este un sistem coloidal. Berea se obţine prin fermetarea cu ajutorul drojdiei a unui must din malţ şi eventul cereale nemalţificate fiert cu hamei.
Compoziţia chimică a berii variază în limite relativ largi, în funcţie de tipul si de sortimentul de bere. Cantitativ, principalele componente ale berii sunt apa, extractul şi alcoolul etilic, alaturi de care , o mare varietate de compuşi chimici contribuie la însuşirile senzoriale şi la valoarea nutritivă a berii.
Berea - este o băutură slab alcoolică mult solicitată de consumatori în special în sezonul călduros.
În unele ţări situate în nordul Europei : Olanda, Danemarca, Suedia, Germania ş.a. consumul de bere pe cap de locuitor este remarcabil.
Principalele caracteristici ale berii :
- Alcool 2,50 - 5 vol %
- Extract 4 - 5,50 %
- CO2 0,35 - 0,40 %
Indiferent de tipul de bere, la o concentraţie de 120 a mustului primitiv valoarea nutritivă este de cca 450 kcal/l. Ea provine în proporţie de ½ din alcool la sorturile de bere de culoare închisă şi de pînă la 2/3 la cele blonde.
Extractul, drept component de bază al valorii nutritive, se compune din hidraţi de carbon uşor asimilabili, împreună cu produse pe bază de azot cu cantităţi reduse de aminoacizi esenţiali, şi mai mari de peptide micromoleculare ce se resorb uşor.
Se adaugă substanţe minerale şi în special fosfaţi, alături de componenţi ai complexului de vitamine B, care laolaltă măresc capacitatea de suportare a organismului a alcoolului înglobat. Se favorizează funcţiile ficatului şi se împiedică o aglomerare a depunerilor de grăsimi în celulele ficatului.
Scurt istoric
Berea este o băutură aparte, chiar specială.
O tăbliţă sumeriană de acum 6000 de ani aducea omenirii secretul fabricării acestei băuturi. Pe vremea aceea însă, sumerienii nu aveau acces la această licoare aurie. Era o băutura divina şi, ca atare, ea era destinată doar zeiţei fertilităţii.
Mult mai tarziu, în Evul Mediu, călugarii consumau bere mai ales in timpul postului, ca inlocuitor al cărnii. Prin urmare, berea este un aliment datorită conţinutului in glucide, proteine, vitamineleB1, B6, B3, b12, PP, E, acid folic, nicotinic, potasiu, magneziu etc.
Unii cercetatori studiind un numar mare de texte antice, cât şi texte târzii au ajuns la concluzia că in antichitate exista o legătură strânsă intre coacerea cerealelor şi fabricarea berii. Coacerea cerealelor este până in zilele noastre un moment important in fabricarea berii. Se pare că berea era asemanatoare unei grăsimi groase de culoare intunecata, fără să conţină o cantitate mare de alcool, insă foarte hrănitoare. Datorită gustului deosebit, ea ocupa un loc important in dieta oamenilor din acea vreme.
Arheologii de la Universitatea Cambridge au interprins un studiu al proceselor de pregătire a berii şi cerealelor in Egiptul antic. Obiectul de studiu a fost găsit in mormintele in care s-au păstrat ramăşiţe de mâncare şi bere. Calitatea acestora depinde de zahărul necesar pentru fermentaţie.
In zilele noastre pentru uşurarea procesului, seminţele se pun la uscat, astfel incat se obţine malţul. Malţul se fierbe, se strecoară şi se adaugă drojdie. Potrivit reţetei tradiţionale, pentru obţinerea unei drojdii naturale se prepara un aluat din faină de grâu, aluatul se punea la copt până când mijlocul se intărea. După care, bucîţile din aluatul copt se puneau intr-un decoct de malţ pentru pregătirea berii.
In toată lumea 20000 de feluri de bere sunt imbuteliate in 180 de feluri, de la normala, slab alcoolizată, slab alcoolică, pils, la amară, crema de bere şi bere neagră.
Berea a fost băutura populară de mult timp. Tablele babiloniene de lut prezintă reţete detaliate de bere, ce se făceau in anii 4300 Î.C. Berea a foat fabricată şi de chinezii antici, asirieni şi incasi.
Un text egiptean din 1600 Î.C. dă peste 100 de reţete ce folosesc berea. Acum câţiva ani berăria din New Castle, Anglia, au inbuteliat 1000 de sticle de bere blonda Tutan Kamon după o reţetă veche de 3200 de ani, găsită in Templul Soarelui de Regina Nefertiti.
Fabricarea şi comercializarea berii a inceput in anul 1200 D.C. in Germania de astăzi. In 1506 apare Legea Germană a Purităţii care spune clar că ingredientele berii trebuie să fie duar apa pură, orzoaica, hameiul şi grâul. Inbutelierea berii a inceput in 1605.
Un litru de bere echivalează cu ; jumatate kg de cartofi, 65g unt, 6 ouă, 0,75l lapte sau un sfert de pâine.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bilantul de Materiale si Caloric pentru Operatia de Plamadire - Zaharificare dintr-o Sectie de Brasaj a unei Fabrici de Bere.doc