Controlul Sanitar Veterinar al Carnii

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Controlul Sanitar Veterinar al Carnii.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 12 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Industria Alimentara

Cuprins

INTRODUCERE 1
CAPITOLUL I - GENERALITATI DESPRE CARNE 2
CAPITOLUL II - ETAPELE IN CONTROLUL SANITAR-VETERINAR AL CARNII 3
2.1 Inspecţia de sănătate ante-mortem 3
2.2 Inspecţia de sănătate post-mortem 4
CAPITOLUL III - MARCA DE SANATATE 6
CAPITOLUL IV - DEPOZITAREA 8
CAPITOLUL V - TĂIEREA DE URGENŢĂ ÎN AFARA ABATORULUI 9
BIBLIOGRAFIE 11

Extras din document

INTRODUCERE

Dintre toate produsele de origine animală, ce constituie alimente pentru om, carnea se situează pe primul plan, atât datorită conţinutului ridicat de substanţe nutritive (proteine, grăsimi, vitamine, săruri minerale) cât şi digestibilităţii ridicate şi de asemenea pretabilităţii acesteia şi a preparatelor din carne la conservare.

Teoretic, s-ar putea consuma carnea de la aproape toate speciile de mamifere, păsări şi peşti, mai ales în condiţiile existenţei actuale a "foamei de proteine", ce bântuie o mare parte a planetei noastre.

Totuşi, criteriile de apreciere a comestibilităţii cărnii diferitelor specii de animale sunt adesea subordonate unor considerente mai mult sau mai puţin obiective, dar şi unor elemente de tradiţie, obiceiuri locale şi chiar religioase.

Datorită utilajelor moderne, tehnologiilor noi şi îmbunătăţite, industria cărnii a cunoscut o dezvoltare deosebită, fapt ce asigură realizarea unor produse de calitate superioară.

Această bază materială modernă este folosită în vederea perfecţionării continue a proceselor tehnologice, îmbunătăţirii gamei de sortimente, economisirii de energie.

În condiţiile globalizării comerţului cu produse alimentare de origine animală, controlul sanitar veterinar devine o necesitate.

Salubritatea alimentelor de origine animală impune ca operaţiunile de prelucrare, conservare, transport şi desfacere să se desfăşoare în cele mai severe condiţii igienice.

Graţie asigurării şi respectării normelor sanitare veterinare, consumatorul este asigurat atât de faptul că produsele nu-i dăunează sănătăţii, fiind libere de orice noxă fizică, chimică şi biologică, cât şi de calitatea nutritivă a acestora.

CAPITOLUL I

GENERALITATI DESPRE CARNE

Prin carne,. se întelege ţesutul muscular al animalului tăiat, împreună cu ţesuturile cu care se află în conexiune naturală: grăsime, oase, tendoane, aponevroze, ţesut conjunctiv, vase, nervi, ganglioni limfatici.

Celelalte părti comestibile din corpul animalelor poartă denumirea de subproduse (sange, grăsimi, picioare, urechi, burtă etc.) şi de organe ( ficat, creier, inimă, rinichi, splină, pulmoni, limbă, glanda mamară etc. ).

Noţiunea de carne macră semnifică musculatura fără grăsime şi fără oase.

Din punct de vedere morfologic, carnea cuprinde : ţesut muscular striat, ţesut conjunctiv, ţesut adipos, ţesut osos, vase sanguine şi nervi

Ţesutul muscular este componentul de bază al cărnii şi este reprezentat de musculatura striată somatică, a cărei unitate morfo-structurală o constituie fibra musculară striată.

Musculatura organismelor este de trei tipuri: striată, netedă şi cardiacă. în organismul animalelor, musculatura netedă si cea cardiacă se află în cantităţi mici, deci este evident că prin carne se înţelege musculatura striată (scheletică) împreună cu ţesuturile la care aderă, adică : pielea, grăsimea, cartilajele, oasele, vasele sanguine, nervii, vasele limfatice şi limfoganglionii

Ţesutul conjunctiv, component major al cărnii, este reprezentat de : ţesutul conjunctiv lax, ţesutul conjunctiv reticular, ţesutul adipos, ţesuturile conjunctive fibroase, ţesutul cartilaginos şi ţesutul osos.

Ţesutul sanguin este format din plasma sanguină şi din elementele figurate sanguine, fiind în cantitate variabilă în carne, în funcţie de modul cum au fost sângerate animalele.

Proporţia diferitelor ţesuturi care intră în componenţa cărnii este determinată de starea de îngraşare a animalului, vârsta, sex şi de rasă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Controlul Sanitar Veterinar al Carnii.docx