Funcțiile biosferei - ecologie

Introducere

Viaţa sub diverse forme de organizare poate exista în diferite împrejurări. Acea parte a globului pământesc (litosfera, hidrosfera şi atmosfera) care este populată de organisme vii (plante, animale, microorganisme) se numeşte biosferă (din gr. „bios” – viaţă, „sphaira” – glob).

Termenul „biosferă” în literatura ştiinţifică a apărut în 1876 graţie savantului austriac Eduard Suess. El afirma: „Un lucru pare străin pe acest copr imens, alcătuit din diferite sfere (geologice). La suprafaţa continentelor se poate distinge o biosferă de sine stătătoare”.Fondatorul concepţiei despre biosferă este considerat savantul rus V.I. Vernadski, care în 1924 a publicat lucrarea sa „Biosfera”. El a completat definiţia astfel:

Pe planeta noastră în biosferă nu există viaţă independentă de mediu şi substanţa viu, adică totalitatea organismelor legate în cel mai strâns mod de mediul ambiant. Dânsul a remarcat două particularităţi generale ale biosferei:

1. biosfera reprezintă învelişul viu al pământului;

2. biosfera reprezintă învelişul pământului care transformă radiaţia cosmică în energie (electrică, chimică, mecanică, de căldură).

Biosfera – este un sistem eterogen de dimensiuni planetare care integrează materia vie şi componentele anorganice ale scoarţei terestre într-un tot unitar, conectat la câmpul energetic al ecosistemului.

Materia vie de pe terră constituită din organismele vii se află într-un schimb continuu cu materia abiotică, adică are loc activitatea goechimică a materiei vii (de exemplu, plantele îmbogăţesc atmosfera cu oxigen în timpul fotosintezei, animalele elimină prin respiraţie bioxid de carbon, pe care plantele îl absorb şi formează substanţa organică, microorganismele descompun substanţa organică, astfel se petrece schimbul de substanţă). Deci, materia vie sau biomasa joacă un rol primordial în procesele biosferei şi îndeplinesc următoarele funcţii:

Funcţia gazoasă sau producerea gazelor.

Funcţia de oxidare, sau de descompunere a mortmasei

Funcţia de reducere

Funcţia de împrăştiere (dispersare) a elementelor chimice

Funcţia de acumulare a atomilor elementelor chimice

Funcţia de metabolizare a calciului.

Funcţia de chemosinteză

I.Biosfera

Biosfera nu este doar învelişul creat de viaţă şi organizat de ea într-un sistem bine detenninat. Organismele vii, primind energie de la Soare, o transformă, atrag în reacţii chimice materia neorganică şi creează un circuit continuu al substanţelor şi energiei.

Organizarea structurală a corpurilor în biosferă este nu numai solidă, lichidă şi gazoasă, ci şi absolut deosebită - biologică.

Astfel, viaţa în biosferă exercită funcţia principală de organizare a substanţei înconjurătoare, făcînd-o activă.

Interacţiunea permanentă a tuturor structurilor biosferei o determină ca un sistem dinamic, organizat şi stabil.

Astfel, biosfera este reciproc legată şi interacţionează cu tot mediul planetar - cum exterior, cosmic, aşa şi interior, care pleacă de la biosferă spre adîncurile planetei. Baza echilibrului dinamic şi a. stabilităţii biosferei o constituie circuitul substanţelor şi transformarea energiei.

Biosfera nu ar fi apărut sub forma de astăzi, fără o conjunctură extraordinar de favorabilă, de natura cosmică, geografică şi geochimică. Elementul principal cu rol determinat în geneza biosferei este însă de natură biologică, fiind vorba de apariţia anumitor organisme capabile să realizeze fenomenul de fotosinteză, adică să utilizeze o sursă de energie exogenă (în cazul de faţă transportul unei fracţiuni de flux solar) pentru sintetizarea tuturor substanţelor organice indispensabile vieţii, plecând de la apă şi dioxid de carbon. Numai aceste organisme de natură vegetală autotrofe sunt capabile să realizeze conversia energiei luminoase în energie biochimică.