Influența compușilor organofosforici asupra alimentelor de protecție

1. INTRODUCERE

1.1. Definiţie. Prezentare generală.

Generalitati despre pesticide Sub numele de pesticide se grupeaza o serie de substante chimice toxice,intrebuintate in agricultura in vederea protectiei plantelor fata de boli si diversi daunatori,asiguranduse astfel obtinerea unor recolte mari si stabile.Termenul de pesticid a fost preluat din limba engleză, în care are sensul de antidăunător, „pest” însemnând insectă dăunătoare.

Preparatele contra daunatorilor,au fost cunoscute de foarte mult timp.Datorita progreselor in chimia de sinteza,s-au putut obtine cele mai numeroase si eficace substante.Nu s-a putut realiza dezideratul de a gasi substante nocive numai pentru daunatori si netoxice pentru om sau animale si insecte folositoare.

Toate acest substante sunt periculoase in diferite grade, unele reprezentand toxici dintre cei mai puternici.

Pentru om, riscul de intoxicatie, acuta sau cronica, poate fi de natura profesionala, accidentala sau voluntara si prin contaminarea mediului inconjurator – sol, surse de apa, alimente, aer – cu mari implicatii ulterioare.

Compozitia chimica a pesticidelor

Pesticidele sunt substante cu actiune biologica deosebit de ridicata, utilizate pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor si prezinta o structura chimica variata. Aceste substante de uz fitosanitar reprezinta substante chimice sau combinatii de substante chimice, care se impart in functie de actiunea lor asupra agentilor fitopatogeni in: bactericide, fungicide, erbicide, insecticide, raticide, acaricide.

Tot in categoria pesticidelor intra: produsele care se folosesc pentru tratarea pre si postrecolta a fructelor si legumelor precum si alte asemenea produse care au ca scop cresterea vigorii si rezistentei, reglarea dezvoltarii si fructificarii plantelor.

Aceste substante fitofarmaceutice sunt preparate pe baza de sulf, mercur si compusii acestora, fosfor organic cu toxicitate redusa.

Tinand cont de toxicitatea cronica a pesticidelor, ca rezultat al insumarii in timp a efectelor unor doze mici repetate, prin reglementari specifice au fost stabilite Limitele Maxime Admisibile (LMA) de reziduuri in produsele agroalimentare. Limitele Maxime Admise, exprimate in ppm sau mg substanta activa/Kg. produs alimentar, reprezinta concentratiile lipsite de nocivitate si prin aceasta o masura de profilaxie. Pentru incadrarea in aceste limite se impune respectarea cu rigurozitate a dozelor la hectar precum si a timpilor de pauza.

Termenul de pesticid a fost preluat din limba engleză, în care are sensul de antidăunător, „pest” însemnând insectă dăunătoare.

Pesticidele, întrebuinţate în agricultură, pot fi ingerate ca reziduuri o data cu alimentele provenite din culturile vegetale. Ele au potenţial cancerigen.

1.2.Clasificarea pesticidelor

Clasificarea pesticidelor se face după mai multe criterii: originea lor, acţiunea antidăunătoare, forma fizică de prezentare, structura chimică, etc. Astfel, unele din ele sunt de origine minerală (de exemplu săruri de As, Ba, Cu, Hg, Pb) şi altele sunt de origine vegetală (nicotina, veratrum, stricnină). Majoritatea sunt însă produşi organici de sinteză (esteri organofosforici, derivaţi organohalogenaţi, nitroderivaţi aromatici, derivaţi carbamici, compuşi fenolici şi compuşi organometalici).

După structura chimică, pesticidele se clasifică în:

• pesticide organoclorurate;

• pesticide organofosforice;

• pesticide organocarbamice, respectiv tiocarbamice;

• pesticide nitrofenolice.

După natura daunătorului combătut, pesticidele pot fi:

- insecticide (pentru combaterea insectelor dăunătoare, transmiţătoare de boli omului sau animalelor domestice);

- erbicide (pentru distrugerea buruienilor din culturi);

- fungicide (pentru combaterea ciupercilor ce provoacă boli plantelor);

- acaricide;

- nematocide (pentru combaterea viermilor dăunători culturilor);

- algicide (pentru distrugerea algelor);

- rodenticide (utilizate împotriva rozătoarelor).

În funcţie de gradul de toxicitate, pesticidele se grupează în:

• grupa I – extrem de toxice care contin substanta activa DL50 sub 50 mg/kilocorp, fiind marcate cu etichete roşii,

• grupa II – puternic toxice care contin substanta activa DL50 intre 50 – 200 mg/kilocorp, marcate cu etichete verzi;

• grupa III – moderat toxice care au DL 50 intre 200 si 1000 mg/kilocorp, marcate cu etichete de culoare albastră;

• grupa IV – toxicitate redusă care contin substanta activa DL50 peste 1000 mg/kilocorp, marcate cu etichete negre.

Măsurile de protecţie aflate în vigoare prevăd că numai pesticidele din grupa III şi IV se pot distribui persoanelor fizice în scopuri agricole.

De remarcat este, că în timp ce ca erbicidele, fungicidele, bactericidele se folosesc un număr mare de substanţe aparţinând la clase diferite de compuşi chimici, ca insecticide se foloseste o gamă restrânsă de substanţe aparţinândla trei categorii principale: substanţe organoclorurate, organofosforice şi derivaţi metilcarbamici.

Aceste categorii de substanţe prezintă un interes deosebit deoarece sunt folosite anual , in cantităţi imense.

În cele ce urmează, se va acorda o atenţie mai mare contaminării produselor alimentare cu insecticide, deoarece unele dintre ele, pe lângă caracterul toxic, au şi potenţial mutagen şi carcinogenic

Agrochimia pesticidelor

Pesticidele, în accepţiunea generală se împart în:

• chimice care sunt compuşi chimici cu efecte nefavorabile asupra insectelor, bolilor sau dăunătorilor plantelor de cultură;

• fizice, ca de exemplu iradierea ce provoacă sterilitatea la insecte;

• biologice, ca de exemplu preparatele de Bacillus thuringiens;

Pesticidele chimice sunt deci un bun exemplu de compuşi a căror aplicare este riscantă. Totuşi, principalul beneficiar al acestora este agricultura. Aici ele se aplică în scopul protecţiei plantelor în timpul vegetaţiei dar şi în scopul protecţiei plantelor după recoltare în mijloacele de transport şi depozite.

Pesticidele se caracterizează prin lipsa acţiunii selective; ele pot să provoace intoxicaţii acute oamenilor, mai ales celor care lucrează la producţia şi aplicarea lor.

De asemenea, sub influenţa pesticidelor, pe lângă insectele care distrug plantele în timpul vegetaţiei şi după recoltare, pot să piară sub influenţa pesticidelor şi albinele folositoare, iar la combaterea buruienilor pot să sufere chiar plantele a căror protecţie se urmăreşte. Asemenea situaţii sunt agravate de aplicarea incorectă a pesticidelor.

Termenul de pesticide cuprinde toate substanţele sau amestecurile de substanţe folosite pentru:

• prevenirea dezvoltării sau combaterea oricărui organism vegetal sau animal nedorit;

• reglarea creşterii plantelor, defolierea şi uscarea lor.

Aplicarea pesticidelor în agricultură, medicina veterinară, diferite industrii (textilă), gospodărie casnică şi ocrotirea sănătăţii populaţiei are ca scop îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a alimentelor, nutreţurilor şi produselor industriale, asigurarea lor în timpul păstrării faţă de dăunători şi boli, ocrotirea animalelor contra paraziţilor precum şi distrugerea insectelor şi altor transmiţători de boli la oameni şi animale. Lista acestor boli cuprinde: malaria, tifosul exantematic, ciuma, febra galbenă, filarioza, afecţiuni virotice ale creierului, febrele transmise de păduchi şi acarieni, febra de tranşee, amoebiazele, leischmaniozele, onchocercozisele, trypanosomiosisele, bolile papataci, frambezia, inflamarea conjunctivitelor, boala lui Chagas, rickettsiozele şi tularemia. În lupta cu aceste boli rolul cel mai important l-au avut insecticidele organoclorurate, iar dintre acestea DDT, folosite încă în continuare în anumite ţări.