Prețurile produselor agricole și alimentare

Preţul produselor agricole ce constituie, pe de o parte, materie primă pentru industria alimentară, iar pe de altă parte, mărfuri destinate consumatorilor finali, distribuite cu preponderenţă pe pieţele ţărăneşti, prezintă o serie de particularităţi, comparativ cu alte categorii de produse, inclusiv cu produsele agroalimentare ce suportă transformări la nivel industrial. Aceste particularităţi rezultă, pe de o parte, din caracterul sezonier al producţiei agricole, iar pe de altă parte, din raportul în care se află, la un moment dat, cererea şi oferta de produse agricole de pe piaţă.

Preţurile produselor agricole sunt influenţate semnificativ de caracterul sezonier al producţiei agricole, în special al producţiei vegetale. Variaţiile înregistrate la nivelul preţurilor în decursul unui an, sunt determinate de perioada în care produsul se găseşte pe piaţă, de abundenţa sau, după caz de raritatea sa, de posibilitatea de stocare, de caracterul sezonier al consumului pentru anumite categorii de produse, precum şi de existenţa unor produse substituibile în consum.

Amplitudinea oscilaţiilor sezoniere ale preţurilor, este cu atât mai mare, cu cât produsele agricole sunt perisabile şi nu pot fi stocate; condiţie în care, pentru a se asigura prezenţa pe piaţă a produselor pe o perioadă cât mai îndelungată în decursul anului, se apelează la importuri sau la producţia obţinută în sisteme de cultură forţată.

Astfel, preţurile variază, pe de o parte, în funcţie de provenienţa produselor agricole, fiind superioare în cazul produselor care provin din importuri (datorită cheltuielilor suplimentare de transport, asigurare, taxe vamale, etc.), şi din producţiile obţinute în sistem forţat – sere, solarii; iar pe de altă parte, se înregistrează oscilaţii ale preţurilor de-a lungul prezenţei pe piaţă a produsului – din momentul apariţiei primei recolte şi până când se sfârşeşte perioada de recoltare.

În cazul produselor vegetale care, datorită particularităţilor pe care le prezintă (conţinut redus de apă, rezistenţă mare la factori de natură mecanică, etc.), pot fi stocate, înregistrând, astfel, o prezenţă permanentă pe piaţă, variaţia preţului este legată, îndeosebi, de momentul apariţiei noii recolte, precum şi de momentul care marchează sfârşitul perioadei de recoltare.

În cazul fructelor şi al legumelor ce pot fi stocate, momentul apariţiei primei recolte este însoţit de scăderea preţurilor produselor din recolta anului precedent, iar preţul noilor produse înregistrează un moment de maxim. Ulterior preţul scade înregistrând abateri în plus şi minus de la un anumit nivel mediu, şi creşte odată cu ultima recoltă, când cererea este sporită (este momentul când se constituie stocurile care vor asigura necesarul de ofertă până la recolta anului următor). Pentru produsele stocate, preţurile înregistrează, în general, o creştere până la un nivel maxim (înregistrat, de obicei, în lunile ianuarie – martie), creştere determinată de cheltuielile ocazionate de depozitarea şi păstrarea acestora.

În cazul cerealelor, care, de asemenea, înregistrează o prezenţă permanentă pe piaţă, preţurile înregistrează nivele minime în perioada recoltării şi în lunile imediat următoare. Datorită cheltuielilor generate de manipularea, uscarea, depozitare cerealelor, ulterior preţul înregistrează o creştere, care atinge nivelul maxim în lunile decembrie – martie. În perioada premergătoare recoltării, în funcţie de estimările realizate cu privire la evoluţia producţiei, preţurile fie înregistrează o creştere accelerată (în cazul în care se estimează o producţie slabă), sau continuă evoluţia normală, uşor ascendentă (dacă se estimează a se obţine o producţie bună). În general, se remarcă o amplitudine mai redusă a oscilaţiilor sezoniere ale preţurilor în cazul cerealelor, comparativ cu legumele şi fructele cu prezenţă permanentă pe piaţă.

Oscilaţii de o amplitudine mult mai mare cunosc preţurile produselor vegetale care au prezenţă sezonieră pe piaţă. Apariţia pe piaţă a noii recolte este marcată de un nivel al preţului ridicat, după care, odată cu creştere ofertei de produse acesta scade, menţinându-se în jurul unei valori medii, până spre sfârşitul perioadei de recoltare. În perioada ce marchează “ieşirea” de pe piaţă a unui anumit produs, preţul creşte, însă fără a depăşi nivelul înregistrat în momentul apariţiei sale, pe respectiva piaţă.

Spre deosebire de produsele agricole vegetale, produsele de origine animală cunosc fluctuaţii de natură sezonieră de o intensitate mult mai redusă. De fapt, la aceste categorii de produse, fluctuaţiile preţurilor înregistrate de la o lună la alta sunt determinate, mai mult, de caracterul sezonier al consumului (sub influenţa sărbătorilor religioase, modificărilor necesităţilor fiziologice ale organismului uman, determinate de variaţii ale temperaturii de la un anotimp la altul, etc.), decât de sezonalitatea producţiei.

Referindu-ne, de asemenea, strict la preţurile produselor agricole, o particularitate o constituie modul în care acestea fluctuează, în funcţie de cantitatea de produse agricole existentă pe o piaţă.

În legătură cu acest aspect, economistul englez Gregory King, care a trăit în Anglia în a doua jumătate a secolul XVII, a studiat (pe piaţa cerealelor) influenţa pe care raportul cerere – ofertă, existent la un moment dat pe o anumită piaţă îl are asupra preţului şi implicit asupra veniturilor producătorilor agricoli.

Efectul King care se referă la inelasticitatea cererii în raport cu preţul unor produse agricole, demonstrează că peste un anumit nivel, creşterea ofertei determină scăderea preţului, însă cu o rată superioară creşterii cantităţii oferite, determinând, astfel, o scădere a veniturilor totale ale producătorilor agricoli. Altfel spus, producătorii agricoli pierd în condiţiile în care înregistrează o creştere a productivităţii muncii, peste un anumit nivel, preferând, în consecinţă, situaţiile de penurie în favoarea celor de abundenţă.