Susanul

1.Importanta economica. Origini. Statistici.

Susanul dupa cum arata datele istorice este o cultura veche totusi nu se poate preciza cand si unde s-a cultivat pentru prima data. In scrierile ramase de la Herodot, Xenofon si Theophrast se gasesc unele mentiuni despre aceasta planta. Cei mai multi semnaleaza existenta culturilor de susan in Siria si Mesopotamia. Plinius da unele date despre cultura susanului in Grecia si Asia Mica. Oplinger, in anul 1990, afirma ca susanul era la mare pret in culturile din Babilon si Asiria cu 4000 de ani in urma. Kobayashi (1986) este de parere ca susanul are origine nord-africana, pe cand Bedigian (1985) considera India ca tara de origine. Originea susanului este inca subiect de disputa intre cercetatori, si probabil ca aceasta se va rezolva in urma compararii diferitelor analize ADN. In China susanul dupa cat se pare s-a raspandit la inceputul erei noastre. In China este folosit si la fabricarea tusului, prin arderea uleiului. Pe continentul american a fost adus de sclavii negri, astfel se explica si numarul mare de retete avand susanul drept ingredient traditionale din Alabama si alte state din sud.

Cu timpul cultura susanului s-a extins in sudul Europei si in alte zone propice plantei. In Rusia a patruns din Iran in secolul 18.

Alte denumiri ale plantei deriva din arabescul simsim, semsem in limba copta si semsent in egipteana.

Susanul ocupa in prezent suprafete insemnate in agricultura mondiala. Daca suprafata totala ocupata inainte de cel de-al doilea razboi mondial era de 2.365.000 ha (dupa Jukovski, 1950), in anul 2000 (dupa FAO) suprafata totala era de 7.407.226 ha.

La noi in tara planta intalneste conditii prielnice in sudul tarii.

In 1986 productia mondiala de susan a fost de 2,4 milioane de tone, in medie pe glob obtinandu-se o productie de 340 kg/ha. Aceasta este net sub media considerata standard pentru aceasta planta si anume 700-1500 kg/ha (dupa Balteanu, 1956) si 900-1500 kg/ha (dupa Hoza, 1998). In anul 2000 productia mondiala a crescut la 2.941.290 tone, cu o productie medie de 397 kg/ha. Cei mai mari producatori in anul 2000 au fost China, India si Pakistanul, dar si Mexicul, Sudanul, Uganda, etc.

Cel mai mare importator de seminte de susan in present este Japonia, urmata de Europa si Statele Unite. Semintele albe de susan sunt importate mai ales din Mexic, Guatemala si El Salvador, in timp ce semintele negre sunt importate din China si Tailanda. Din totalul productiei in lume, aproximativ 70% din seminte sunt destinate obtinerii de ulei, si de abia 30% se folosesc ca atare pentru consum in patiserie si cofetarie. La International Trade Center 1993 s-a aratat ca se consuma de doua ori mai mult susanul cu samanta alba fata de cel cu samanta neagra.

Susanul este o planta uleioasa valoroasa. Semintele sale contin 50-60% ulei de calitate superioara. Uleiul de susan este extras mai intai prin presare la rece, apoi se continua extragerea prin presare la cald. La rece se obtin cca 35% din uleiul continut des samanta, restul fiind extras la cald. Valoare deosebita are uleiul extras la rece. El este de culoare galbena deschisa cu gust foarte fin fiind folosit mai ales in industria conservelor unde inlocuieste cu succes uleiul de masline. Uleiul de susan este folosit apoi la gatit, la fabricarea margarinei, a diferitelor produse de cofetarie, etc. Uleiul de susan este cunoscut din antichitate ca fiind un bun afrodiziac, si se foloseste in Asia si India in masajul erotic. In India el mai este denumit « rasayana » - cel ce prelungeste viata.

Pe acelasi principiu, uleiul de susan se adauga in furajele vitelor, pentru cresterea fertilitatii. Ca un mic amuzament, La Universitatea Agricola din Mymensingh, Bangladesh, s-a experimentat hranirea cu susan a gainilor intre 6 si 14 saptamani, cu efecte surpinzatoare de crestere in greutate peste normal. Bineinteles ca in conditiile tarii noastre acest lucru este irealizabil

Din punct de vedere medical, susanul este recomandat in tratamentul insomniilor, ca aport proteic in diferite afectiuni; samanta de susan este o importanta sursa naturala de L-arginina, un aminoacid deosebit de important care intarzie dezvoltarea tumorilor, ajuta la detoxifierea ficatului si, prin stimularea eliberarii unui hormon de crestere la nivelul hipofizei, contribuie la mentinerea functionalitatii sistemului imunitar. L-arginina contribuie, de asemenea, si la indepartarea toxinelor, la efectul de spermatogeneza (de unde proprietatea de sporire a fertilitatii) si are efecte benefice in tratamentul afectiunilor aparatului renal. Susanul este mentionat in The Medical Botany Library in lista cu plante cu efect anticancerigen si antireumatic. Efectul anticancerigen se poate explica prin potentarea vitaminei E (dupa Cooney et al., 2001). Cefalina si lecitina reduc steatozele hepatice si au actiune hemostatica.

In farmacie uleiul de susan se utilizeaza pentru obtinerea preparatelor Iodinol si Brominol. Se mai foloseste acest ulei si in stomatologie in cazul afectiunilor gingivale, datorita efectului bactericid - (sesamin si sesamolin)

Uleiul de susan are si efect laxativ.

Uleiul obtinut prin presare la cald are o culoare inchisa si gust neplacut, de aceea nu se poate utiliza in scopuri alimentare decat numai dupa ce este rafinat. Uleiul rafinat are proprietati antioxidante. Altfel, acest ulei are intrebuintari la fabricarea sapunurilor, in industria hartiei, a indigoului, la unsul masinilor, etc.

Mentionam ca uleiul de susan este semisicativ.