Uleiurile Volatile

Substantele cu caracter odorant si aromatizant se gasesc din abundenta în natura, în primul rând în regnul vegetal si într-o masura mai mica în cel animal. Ele se gasesc distribuite în întreaga planta, sau cel mai adesea acumulate preferential într-un organ al plantei. Aceste parti sau organe ale plantelor aromatice, devin materie prima pentru obtinerea odorantelor naturale. Ele pot fi: flori (trandafiri, iasomie, tuberoze, etc.), flori si frunze (menta, geraniu, violete, etc.), fructe (cimbru, coriandru, anason, fenicol, etc.), seminte (nucsor, ambre, toca, etc.), coaja fructelor (portocale, bergamot, lamâi, etc.), radacini (angelica, vetiver, cimbru, etc.), lemn sau scoarta (santal, cedru, scortisoara, etc.), boboci florali si muguri (cuisoare, plop negru, coacaz, etc.), întreaga planta (salvia, cimbru, busuioc, etc.), ace si ramuri (pin, chiparos, brad, etc.).

Majoritatea procedeelor de obtinere a odorantelor si aromatizantelor aplicate industrial se bazeaza pe doua dintre proprietatile fizice ale acestora si anume: proprietatea de a fi antrenabile cu vapori de apa si solubilitatea lor în anumiti solventi (hidrocarburi, alcooli, compusi organici halogenati, grasimi, dioxid de carbon etc.).

Principalele procedee aplicate practic sunt urmatoarele:

- Antrenarea cu vapori de apa;

- Extractia cu grasimi animale;

- Extractia cu solventi organici;

- Extractia cu gaze lichefiate;

- Extractia prin presare;

- Adsorbtia pe un material adsorbant;

- Procedee specifice de obtinere a aromelor din sucuri de fructe.

Procedee de obtinere a uleiurilor volatile

Antrenarea cu vapori de apa

Majoritatea uleiurilor volatile, produse la scara industriala, se obtin prin antrenarea cu vapori de apa. Aceasta proprietate a uleiurilor volatile a fost cunoscuta si aplicata înca în urma cu milenii.

Fenomenul fizic care are loc este bazat pe legea aditivitatii presiunilor de vapori ale componentelor unui amestec, conform careia amestecul fierbe la temperatura la care suma presiunilor partiale ale componentelor ajunge sa fie egala cu presiunea atmosferica. Toate substantele componente ale unui ulei volatil au puncte de fierbere superioare celui al apei, dar au o volatilitate ridicata la temperaturi inferioare temperaturii de fierbere, fapt care face ca ele sa fie antrenate foarte usor de vaporii de apa la temperatura de fierbere a acesteia. Insolubilitatea lor în apa si densitatea diferita a apei faciliteaza separarea lor.

Din punct de vedere fizic, antrenarea uleiului volatil este precedata de difuzia lui din celulele vegetale ce îl contin. Acest proces dureaza mai mult sau mai putin, în functie de natura materiei prime, influentând în final timpul necesar antrenarii. Mai usor difuzeaza din plante verzi decât din cele uscate, sau din flori decât din radacini, seminte sau lemn. În scopul usurarii acestui proces, materiile prime sunt în primul rând tocate, zdrobite sau macinate. Timpul necesar antrenarii uleiului volatil este determinat si de debitul de vapori, fiind invers proportional cu acesta.

În general, plantele aromatice sunt supuse prelucrarii în stare proaspata, uscarea determinând o pierdere partiala a uleiului volatil prin evaporare. În plus, au loc procese fermentative care influenteaza negativ calitatea uleiului.

Sunt materii prime vegetale, cum ar fi semintele, unele fructe, radacinile, etc., cu un continut scazut în apa, care se pot conserva un timp îndelungat înainte de prelucrare, fara ca uleiul volatil sa sufere modificari cantitative sau calitative.

În unele cazuri cum ar fi rizomii de iris, procesele enzimatice care au loc în timpul pastrarii conduc la formarea uleiului volatil prin eliberarea componentelor odorante din alte combinatii chimice.

Antrenarea cu vapori se practica în patru variante diferite :

- antrenarea la foc direct;

- antrenarea în curent de vapori;

- antrenarea cu abur sub presiune;

- antrenarea la presiune redusa.