Virusurile și Evoluția Lor

O problemă încă nelămurită este originea şi rolul virusurilor în evoluţie. În linii mari, s-au conturat două curente privind originea virusurilor, şi anume unul care susţine că ele ar fi forme de viaţă primitive extrem de simple, care nu au căpătat încă o structură celulară, iar altul care pretinde că ar fi organisme care datorită modului de viaţă intracelular au pierdut organizarea celulară, păstrându-şi numai materialul genetic şi învelişul proteic (capsida). Pentru reproducere ele folosesc de regulă aparatul enzimatic al celulei gazdă.

Extrem de interesant este faptul că celulele procariote şi eucariote pot fi infectate de un număr mare de virusuri. De pildă, bacteria Escherichia coli poate fi atacată de 50 de bacteriofagi diferiţi, iar în cazul speciei umane sunt cunoscute aproape 500 de boli virotice.

Recent a fost elaborate teoria oncogenelor care susţine că diferitele forme de cancer sunt rezultatul interacţiunii dintre materialul genetic celular şi genele unor virusuri care sunt componenţi mai mult sau mai puţin normali ai celulelor animalelor vertebrate. De pildă, virusuri de tip ARN latente au fost izolate de la pisici, şobolani, hamsteri, cobai, bovine, găini. În timp ce în gazda lor obişnuită aceste virusuri rămân în stare latentă, când infectează o altă specie devin virulente. De exemplu, virusul SV40 este inofensiv în gazda sa obişnuită, maimuţa Macaca mulatta, dar induce formarea de tumori maligne prin injectarea sa în puii de hamster.

O ipoteza extrem de seducătoare susţine că încă în perioada existenţei exclusive a celulelor de tip procariot, virusurile au avut un rol esenţial în transferul de gene de la o specie la alta şi în felul acesta au determinat variabilitatea şi respectiv adaptarea lor la mediu. După apariţia celulelor mai evaluate de tip eucariot, virusurile continuă să influenţeze evoluţia prin aceea că transferă gene de la o specie la alta, chiar extrem de îndepărtate filogenetic. Conform cu această ipoteză rolul virusurilor în evoluţie constă în transferul de gene peste barierele de specie, chiar de la procariote la eucariote şi viceversa. În conformitate cu această teorie, selecţia naturală ar acţiona asupra celulelor care au asociate gene virale, iar ritmul evoluţiei ar depinde de numărul de virusuri asociate şi de viteză de la o populaţie la alta, de la o specie la alta.

Etiologia virală

Cultivarea celulelor "in vitro", apariţia microscopului electronic, liniile de şoareci cu constituţie imunogenică bine precizată, dar mai ales argumentele aduse de biochimie şi genetica acizilor nucleici virali au dus la descoperirea, într-un interval de timp relativ scurt a numeroase virusuri cu potenţial oncogen la păsări, şoareci, cobai, iepuri, pisici, bovine, câini, maimuţe, om. Din cele peste 600 de virusuri cunoscute, aproximativ 150 sunt considerate oncogene. Trecerea în revistă a cunoştinţelor acumulate în precizarea etiologiei virale a cancerelor a fost făcută de numeroşi autori în lucrări monografice, din care amintim: Gross, Graffi, Chiricuta, Siscov, Lesnik, etc.

- Se cunoaşte de mult timp faptul că virusurile se pot multiplica pe seama structurilor şi proceselor celulare normale. Cu toate acestea, în celulele contaminate infecţia se manifestă în modalităţi diferite, dependente de structurile biochimice şi genetice, precum şi de influenţa factorilor specifici, evidentiaţi de-a lungul anilor pe modele experimentale animale sau în culturile celulare. Astfel, de multe ori s-a reuşit să se modifice oncogenitatea agenţilor virali şi să se orienteze relaţia virus-celulă gazdă de la tipul citolitic la cel malign latent, iar alteori s-a mers în sensul invers [1].

Virusurile

Virusurile sunt agenţi care infectează bacterii, plante, animale, oameni. Caracteristicile virusurilor sunt: dimensiuni foarte mici (nm), structură simplă, parazitism dezvoltat (multiplicare doar în celule vii), unitatea morfofuncţională infecţioasă = virion (corpuscul elementar).

Aceştia determină boli aparente (sindroame definite) şi/sau inaparente la om şi animale [2].

Ipoteze privind originea virusurilor sunt:

1. au derivat din gene celulare aparţinând unor celule cu organizare simplă, care ulterior au evoluat independent

2. sunt forme involuate, degenerate degenerate, ale celulelor vii

3. apariţia virusurilor a coincis cu apariţia moleculelor vii primordiale cu proprietăţi autoreplicative [3].