Congresul de Pace de la Paris 1856

Istoria secolului XIX este una plina de tensiune, caracterizata de ample modificari pe scena politica interna si internationala. Este epoca schimbarilor de regimuri, epoca framantarilor economice, epoca in care iau nastere sentimente nationale nemaiintalnite pana atunci. Secolul XIX este secolul in care se constientizeza ideea de natiune, idee sprijinita de revolutiile europene din 1830 si 1848-1849, este o perioada istorica de schimbare a raporturior de forte. Criza Imperiului Otoman, dezvoltarea neuniforma a statelor din imperii, transforma sud-estul Europei intr-un adevarat centru de razboi, atat intre marile puteri cat si pentru micile state ce luptau pentru emanciparea nationala.

Dupa inabusirea revolutiei de la 1848, pe primul plan al politicii internationale apare problema orientala. Inabusite, revolutiile europene transforma Rusia intr-un arbitru de necontestat. Meritele Rusiei sunt deosebite: salveaza Austria de la pierire,pune la punct Prusia.Tot cu ajutor rusesc , Austria isi restabileste autoritatea in cadrul Imperiului, hegemonia in cadrul Confederatiei germane si a posesiunilor sale din Italia .Cresterea puterii Imperiului Tarist nu este vazuta cu ochi buni de mai vechile puteri europene Franta si Anglia. Constiente ca in orice moment Rusia ar putea singura prabusi Imperiul Otoman, ele incep sustinerea din nou a unui imperiu care datorita situatiei sale interne ar fi trebuit sa cada demult.

Razboiul Crimeii (1853-1856) a fost consecinta unei noi crize internationale, expresie a intereselor pe care le aveau Rusia si Anglia in privinta viitorului Imperiului Otoman. Tendintele expansioniste ale Rusiei prin extinderea protectoratului asupra popoarelor slave din Balcani, exercitarea controlului asupra stramtorilor, intampina opozitia Angliei . Era evident ca Anglia nu putea permite accesul Rusiei la stramtori deoarece dorea sa-si protejeze imperiul colonial catre Indii. Chiar daca nu ar fi reprezentat un pericol pentru coloniile asiatice, Anglia nu ar fi dorit niciodata un rival care sa controleze cu usurinta Mediterana Orientala.

Constienta de propia putere mai ales dupa evenimentele din 1848-1849 Rusia astepta momentul potrivit pentru a da lovitura Imperiului Otoman printr-un nou conflic. Pretextul il va constitui un diferend religios: un scandal petrecut la Bethleem intre clericii catolici si ortodocsi fusese folosit de Napoleon al -III –lea spre a obtine de la sultan protectia credinciosilor catolici din imperiu. Rusia va fi vexata pentru ca prin traditie, tarul se socotea protector al tuturor crestinilor supusi portii . Evident acest lucru era doar un pretext dar unul necesar pentru a avea o scuza in cazul unui nou conflict.

In Iunie 1853, Nicolae I , mizand pe o conjuctura diplomatica favorabila, ocupa Provinciile romane fara a fi declarat razboi Portii. Incepea astfel Razboiul Crimeii. Gestul tarului i-a enervat pe englezi si francezi, apropiindu-I in ciuda divergentelor existente. Tarul, sigur pe recunostinta Austriei si subestimand puterea militara a Frantei, socotind ca aceasta, zguduita de revolutie, nu va interveni, lua in calculele sale o interventie a Marii Britanii alaturi de otomani. Diplomatia tarista nu s-a gandit nici o clipa la o eventuala interventie a Piemontului sau a Prusiei, ocupate cu probleme proprii, privind unificarea teritoriala. Tocmai pe ce se baza diplomatia tarista, fifelitatea austriaca, va fi punctul nevralgic al Razboiului Crimeii. Austria, la randul sau va atrage de partea sa Confederatia germana si Prusia, iar Piemontul , nedorind sa scape momentul s-a asociat. Imperiul Otoman , simtindu-se sprijinit si luand ca pretext invadarea Principatelor , declara razboi Rusiei in septembrie 1853.

In urma distrugerii flotei otomane la Sinope (noiembrie 1853), - ceea ce asigura suprematie in Marea Neagra - , Anglia si Franta incheie un tratat militar cu Turcia (martie 1854), iar in luna urmatoare declarau razboi Rusiei . Imperiul Otoman simtindu-se sprijinit , ridica pretentii asupra Caucaziei si Transcaucaziei. Totusi ajutorul franco-englez oferit nu este gratuit. Puterile aliate sunt gata sa garanteze integritatea Imperiului Otoman si independenta sultanului, insa cer in schimb conducerii de la Istambul sa promita realizarea reformelor egalitare .

Sfarsitul verii lui 1854 aduce mutarea frontului de razboi chiar in inima unui imperiu ce urmarea extinderea. De acum si pana in septembrie 1855 razboiul se va desfasura in Crimeea. Asediul Sevastopolui dureaza mai bine de un an si numarul victimelor este urias. Numai asaltul turnului Malakov (8 septembrie 1855), ii va costa 10000 de oameni pe aliati si 13000 pe rusi. Este adevarat ca e vorba de un ultim efort. Cu toate acestea mai inainte, zece mii de soldati au murit in lupta dar si din cauza scrobutului, a tifosului si a holeri . Caderea Sevastopolului in 10 septembrie pune capat razboiului. Infranta Rusia trebuia sa ceara pace.