Democrația

I.Scurt istoric

Cuvantul democratie are o vechime de aproximativ 2005 de ani, provenind din limba greaca in care “demos” inseamna popor (oameni de rand, liberi, barbati, cetateni ai cetatii), iar “kratos” (putere).

Prin democratie se intelege puterea poporului, conducerea poporului, de catre popor. Democratia a aparut in Atena in secolul al VI-lea I.Hr ca urmare a reformelor lui Solon urmate de cele al lui Clistene (508 I.Hr) si a culminat sub conducerea lui Pericle (461-430 I.Hr) “epoca de aur” a democratiei ateniene.

Democratia antica din Atena era o democratie directa, deoarece toti cetatenii cetatii (polisului), numai barbatii luau parte in mod nemijlocit la adoptarea deciziilor de interes public.

Cetatea era condusa de un Sfat (Boule) alcatuit din 500 de membri desemnati prin tragere la sorti pe o perioada de un an si pentru maximum doua mandate (trebuia sa fie cetatean atenian, peste 30 de ani).

Adunarea poporului alcatuita din toti barbatii cetateni (cu exceptia sclavilor, strainilor, femeilor).

Adunarea putea decide prin majoritatea simpla asupra oricarei probleme de interes public. Judecatile se tineau in fata unei jurii de 501 membri care luau hotarari prin vot majoritar.

Democratia directa a functionat aproximativ 200 de ani. Ea a fost posibila deoarece in Atena dupa lege numarul cetatenilor era mic (mama, tata atenian-pana la Pericle ) dar fata de celelate cetati ale Elladei era un regim politic foarte avansat pentru acele vremuri, asa cum afirma Pericle “ Nu trebuie sa ne rusinam fata de alte state . . . , pentru ca la noi conducerea statului nu se reazama pe cei putini, ci pe cei multi. “

“Mare era neincrederea ~democratiei~ fata de toti cei carora le delega o particica de putere. Numarul magistratilor grupati in colegii, era o prima precautie. Acestia nu intrau in functie decat dupa ce treceau printr-o cercetare munitioasa care privea atat moralitatea cat si competenta lor.

Fiecare magistrat depunea juramant si putea fi oricand destituit printr-un vot al adunarii”. Robert Flaciere, “Grecia in epoca lui Pericle”

Dupa decaderea Atenei regimul politic democratic si notiunea de democratie a disparut. Un caracter relativ de democratie s-a perpetuat in perioada republicii romane (509 I.Hr – 31 I.Hr) inceputul Principatului lui Octavianus, cand se folosea termenul de cetatean roman (nascut la Roma).

In perioada Evului Mediu nu putem vorbi de regim politic democratic, nici de termenul de “cetatean” in afara de orasele italiene, flamande si cele din Liga Hanseatica.

Termenul de “cetatean” –“citizen” (locuitor al cetatii) revine in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-lea odata cu Revolutia franceza din 1789, odata cu adoptarea Declaratiei Drepturilor Omului si Cetateanului la 26 august 1789.

Democratia antica a fost o democratie directa, insa pe masura ce comunitatile sau dezvoltat din punct de vedere demografic, conducerea acestora de catre toti cetatenii nu a mai fost practic posibila.